George Butunoiu ne spune într-un interviu, publicat pe blogul lui, că este centură neagră la apărarea companiilor împotriva frustrațiilor periculoși care vor să se angajeze neapărat.
Oricât de adânci sau de ascunse sunt manifestările emoționale aberante ale candidatului, recrutorul deghizat în Cerber le descoperă din fașă și dă de toți pereții cu omul rebut, care a îndrăznit să candideze unde nu-i fierbe oala lui de nemernic, prefăcut, mârșav.
Companiile caută ostași cât mai predictibili, bate câmpii în continuare Butunoiu, astfel încât să nu fie nevoiți să înfrunte riscuri legate de atitudinea, comportamentele sau abilitățile lor sociale.
Prin urmare, clienții, probabil imaginari ai lui nea Guru, vor angajați spălați pe creier, lipsiți de personalitate, încremeniți în status quo, incapabili să scoată două vorbe fără indicații prețioase.
Nostalgiile comuniste îl fac pe recrutorul nostru cel viteaz, îmbrăcat cu bretele și papion chiar și când spală latrine, să creadă că există angajatul complet predictibil, convenabil spălat pe creier, gata să stea nemișcat acolo unde-l pui, capabil să păstreze relații septice cu șefii și colegii.
Numai că acest tip de om nu există. Iar dacă ar exista nu ai vrea să ai de-a face cu el în context organizațional, pentru simplu fapt că, orice i-ai da de făcut, nu ar aduce nicio valoare în economia jocului.
Să ne întoarcem așadar la frustrații, capricioșii, orgolioșii și vicioșii de care te protejează Guru cel tâmpițel, dacă nu ai ce face cu banii și-l angajezi să te încurce-n procesul de recrutare.
Există nenumărați markeri, spune el, care-ți semnalează omul cu comportamente deviante, frustratul care reprezintă un pericol iminent pentru succesul companiei. Cum depistez impostorul îl și elimin, conchide Butunoiu, păstrând astfel liniștea, pacea și seninătatea organizației client.
Care sunt acești markeri? Nu ne spune genialul. Este secretul profesional al turnătorului uns cu toate alifiile, obișnuit să scurme în gunoaiele trecutului mai mult sau mai puțin cosmetizat de dușmanul poporului.
Ce ar trebui să pricepem noi din asta? Că avem de-a face cu un profesionist desăvârșit, care a acumulat experiențe incredibile ce l-au ajutat să dețină secrete inestimabile ale meseriei, pe care le pune în slujba clienților de elită.
Numai că acum nici o lună l-am văzut vorbind pe Marshall Goldsmith, considerat de Wall Street Journal cel mai bun gânditor de business al lumii în 2011 și 2013.
El spunea că publică imediat tot ce lucrează, că ideile, proiectele lui sunt pe site și că ne roagă să folosim ce a scris el așa cum ne trece prin cap. Să-i traducem în română lucrările și să spunem că le-am scris noi dacă altfel nu se poate. Orice ajută la propagarea mai rapidă a ideilor și bunelor practici care pot conduce oamenii spre o viață mai simplă.
Câteva diferențe între cele două abordări? Marshall gândește, creează, inovează și își împarte găselnițele cu toți oamenii interesați pentru că este generos și-l preocupă ce lasă moștenire.
George Butunoiu este un găinar mărunt, un șmenar grețos, cu reflexe de securist zaharisit, care trăiește într-o lume a fantasmelor în care el este un personaj interesant. Cineva care contează. Crede că are ceva important de spus. Dar n-are!
Cât despre frustrare, pe la începutul anului 2014, Guru Butunoiu îmbrăcat cu papionul de friptură asortat la bretelele de agățat minore, își vărsa lăturile la un eveniment al industriei de resurse umane, făcând audiența să se întrebe dacă salvarea va ajunge la timp sau dacă medicii vor avea destule calmantele.
Auto declamatul campion la depistarea ciudaților, instabililor emoțional, istericilor, recalcitranților sau antisocialilor a bâlbâit vreo 30 de minute, în fața a 500 de oameni îngrijorați pentru sănătatea lui mintală, o istorioară, veche de când lumea, prost însăilată, despre cum a furat el niște bani de la o organizație non profit.
Sau doar o fi fost bănuit că a furat când el era curat și uscat? N-am înțeles prea bine nici eu, nici cei cu care am discutat mai târziu despre asta.
Oricum martorii la delirul lui Butunoiu s-au întrebat mai degrabă dacă o să înceapă să muște, să dea foc la casă sau să înoate în tort decât dacă este un nebun furios, un frustrat ciudat, arogant, isteric, imbecil și nesimțit.
Îmi vine greu să cred că mai există vreo persoană care activează în industria de resurse umane din România, care să-și pună problema să-l angajeze pe Guru Zambilica pe post de specialist în recrutare, după ce și-a demonstrat public instabilitatea psihică și emoțională.
În caz că te mănâncă să strici niște bani pe Georgică, recomandarea mea este să nu-l angajezi pe măscăriciul regelui să te ferească de sociopați. Pentru că va face, ca de obicei, o treabă de mântuială. Asta dacă va face vreuna…