Angajaților le displace munca

Angajaților le displace munca, ar face orice ca s-o evite spun mulți directori autohtoni uitând cumva că nu s-au născut șefi ci au fost și ei acolo jos unde acum văd doar superficialitate, neimplicare, nevoie cronică de securitate și de îndrumare până în cele mai mici detalii. Aceleași personaje se întreabă cum a funcționat compania până acum fără ca ei să fie la conducere și să îndrume fiecare mișcare a fiecărui angajat și nu găsesc niciun răspuns.

Urmarea logica, nu si raționala, a acestei abordări este simplă și mult mai frecvent întâlnită decât ar fi sănătos atât pentru oameni cât și pentru organizații. Ea se manifestă prin control absolut din partea celui sau celor din vârful piramidei ierarhice si își face vizibilă prezența prin:

Micro management extrem care este demonstrația clară a lipsei de încredere atât în capacitatea profesională a subordonaților cât și în probitatea lor morală. Deși este extrem de incomod pentru cei care-l practică, nu dă niciodată rezultate și frustrează groaznic toate părțile implicate îl întâlnești la tot pasul.

Este un drog la care liderul lipsit de idei, nesigur pe el și inabil în relațiile cu oamenii nu poate renunța sub nicio formă pentru că nu știe să conducă altfel. Paradoxal nici așa nu este niciodată mulțumit de calitatea rezultatelor pentru că oamenii aflați sub micro management își pierd complet inițiativa, capacitatea de colaborare și dorința de a reuși.

Procesele și procedurile orientate spre surprinderea și penalizarea greșelilor, nu spre optimizarea performanțelor și folosirea eficace a resurselor existente generează inerție, lipsă de inițiativă, lipsă de motivare și comportamente complet neproductive cum ar fi delațiunea, iresponsabilitatea și nepăsarea.

Non valorile frustrate și neadaptații cronici din organizație vor avea subiect atât subiecte pentru bârfele cotidiene cât și șansa de a se afirma ca polițai ai moralității declamative, lipsită de etică și complet neproductivă.

Sisteme rudimentare de bonus ale rezultatelor strict extrinsece, bazate pe criterii care încurajează soluții pe termen scurt în detrimentul celor care iau în calcul și motivarea intrinsecă și care ar contribui la dezvoltarea sănătoasă pe termen mediu si lung a companiei și angajaților ei.

Oamenii tratați exclusiv în sistemul îți dau dacă prestezi își vor pierde rapid și complet interesul pentru marea majoritate a treburilor pe care le-ar fi făcut în mod obișnuit pentru că nu sunt recompensate financiar. Cât despre activitățile lor curente vor trece în viteză la atitudinea ”nu e treaba mea pentru că nu e scrisă în job description”.

Gestiunea preferențială a informației critice care este dezvăluită numai grupului restrâns de aleși. Acești aleși, apropiați puterii au doar meritul de a fi mereu de acord cu conducătorii și arareori, când pot face asta, meritul de a trâmbița propaganda și ”șperlele” pe care oricum nu le bagă nimeni în seamă. În lipsa informațiilor critice chiar și cei mai conștiincioși dintre subordonați vor arunca prosopul și vor renunța la luptă.

Se vor mulțumi să contemple toate situațiile care ies din rutină pentru că nu au nimic de câștigat dacă valorifică oportunități și au totul de pierdut dacă fac greșeli sau își depășesc mandatul.

Dacă viziunea ta de lider se bizuie pe premisa că ingeniozitatea și creativitatea nu sunt foarte răspândite, că oamenii preferă să nu-și asume responsabilitatea și nu sunt capabili să facă mare lucru fără să fie ghidonați permanent vei acționa conform acestor principii.

Chiar și fără să fie verbalizate așteptările tale vor deveni vizibile celor cu care lucrezi iar reacția lor naturală va fi să ți le îndeplinească prestând la limita minimei rezistențe. Prin urmare distinse conducător dacă vrei rezultate sub mediocre și nu știi exact cum să procedezi să le obții folosește liniștit tehnicile descrise mai sus. Succes!