Nu-i așa că sunt un adevărat campion la multitasking mă întreabă un băiețel de vreo 40 de ani care a ajuns CEO de multinațională printr-o groaznică greșeală de recrutare.
În jurul lui totul se dărâmă pentru că își irosește vremea cu 5 sarcini mărunte, dar aparent urgente, pe care le atacă în același timp, fiind prea ocupat ca să-și vadă de treburi marginale cum ar fi strategia, cultura sau conducerea organizației.
Mă uit la cele 3-4 device-uri pe care le butonează simultan în timp ce i se pare că discutăm împreună, și-i spun în drum spre ușă ce cred eu despre multitasking:
Nu faci mai multe chestiuni în același timp ci treci de la una la alta cu viteză mare și productivitate mică. Studiile spun că și dacă lucrezi la numai 2 sarcini diferite concomitent ești cu 40% mai lent decât dacă ai aborda aceleași sarcini pe rând.
Pierzi timp pentru că la fiecare trecere de la o temă la alta ai nevoie să te acomodezi cu noua provocare și să intri în ritm astfel încât să ai măcar o productivitate acceptabilă. În plus șansele să greșești cresc exponențial acesta fiind unul din costurile schimbărilor frecvente de direcție de concentrare.
Ești mai stresat pentru că te pui în starea de alertă maximă ca să poți gestiona tot ce apare din mail, mesaje text, telefoane și tot ce crezi tu că mai poți să faci simultan bine.
Cu timpul devii dependent de acest tip de stres și nu mai poți lucra altfel pentru că ți se pare că e prea simplu și nu-i nevoie să te încordezi. Oricum ai toate șansele să nu termini niciodată nimic sau ca tot ce ți se pare ție gata să necesite încă multă muncă de finisare.
Uiți detalii importante ale fiecărei acțiuni distincte pe care o incluzi în multitasking pentru că în realitate te poți concentra cu adevărat asupra unei singure activități intelectuale în același timp și primele chestiuni care dispar din memoria pe termen scurt sunt detaliile.
Astfel ajungi detestabil chiar și fără să minți pentru că scurt circuitele de memorie te vor face să susții că lucruri care s-au întâmplat, nu există pentru că nu-ți amintești de ele.
Relațiile tale personale au de suferit pentru că nici acasă și nici la job cel cu care vorbești nu apreciază că în loc să-i acorzi întreaga ta atenție o împarți cu televizorul sau vreun device sau cu amândouă odată. Și dacă nevasta va alege, în loc să-ți dea cu cratița-n cap, să te ignore grațios, șeful tău ar putea să fie mai puțin indulgent.
Îți scade atât creativitatea cât și capacitatea de a gândi rațional pentru că mintea ta este prea ocupată să acumuleze informații în detrimentul sortării, organizării și analizării lor.
Asta înseamnă că, în timp ce faci multe treburi odată și ți se pare că ești părintele eficienței, ți se pot băga pe gât o căruță de tâmpenii cu care ai mari șanse să fii de acord, pentru că mintea ta a pierdut complet capacitatea de a pune la îndoială informațiile care o asaltează.
Și mai înseamnă că nu ești capabil să generezi nimic nou sau spectaculos pentru că ești prea ocupat să te bălăcești permanent într-un zgomotul de fond care nu te lasă să gândești, ci doar să reacționezi.
Este periculos. Când conduci și vorbești la telefon în același timp ești la fel de periculos pentru integritatea ta și a partenerilor de trafic ca și când ai fi băut la volan. Și totuși faci asta.
O faci și când ești în mașină cu copiii pentru că ți-ai băgat în cap că poți, ba chiar ești bun. Vestea rea este că, pe măsură ce-ți forțezi norocul, șansele să greșești grav cresc exponențial odată cu încredere nejustificată în propria invincibilitate.
Oamenii care jonglează în permanență cu 3 sau mai multe preocupări simultan sunt de obicei impulsivi, superficiali, mereu în căutare de senzații tari, mult prea încrezători în abilitățile lor, se plictisesc repede și sunt incapabili să ducă treburile la bun sfârșit. Rezultatele lor seamănă cu o ejaculare prematură – toți cei implicați rămân nesatisfăcuți…
Motivele pentru care ”lucrează” așa nu au nicio legătură cu eficacitatea sau cu eficiența. Multitasking-ul este doar un show off care îi gâdilă la ego, le oferă satisfacția trecătoare că sunt campioni la ceva și îi împiedică să înțeleagă faptul simplu că rezultatele bune sau excepționale vin doar când te concentrezi la o singură treabă odată.
Cât despre răspândirea fenomenului se spune că un tată, a cărui fiică a venit să-l anunțe că vrea să se mărite, a întrebat-o privind-o adânc în ochi: ”Ești sigură că el este cu adevărat omul pe care vrei să-l vezi, alături de tine, toată viața, butonându-și telefonul?”
