Sunt la training. În picioare. Adică eu sunt trainerul. Participanții îmi spun în cor că au fost nu demult la un curs de comunicare unde au fost învățați că, indiferent de circumstanțe, nu trebuie să spui nu. Nici clientului extern, nici celui intern și de fapt nimănui indiferent ce tâmpenie ar încerca să-ți bage pe gât.
Încerc să le explic că este stupid. Merge greu. O doamnă în cămașă albă este extrem de vocală în susținerea inepției. Mă gândesc să o rog să se bage sub masă și să facă, chiar acum, un sex oral cu colegul din dreapta ca să testăm cum anume va proceda… Renunț la idee. Mi se pare un pic prea dur chiar dacă ar merita-o.
Ce ne face să îmbrățișăm cu atâta ardoare un cretinism evident precum că nu este niciodată permis să zici nu? Ne gândim că-i supărăm pe ceilalți. Că ne sunt clienți și nu vor mai lucra cu noi. Că șefii noștri își vor simți autoritatea știrbită, o vor lua personal, se vor răzbuna. Că unii colegi ne vor învinovății că suntem egoiști sau maniaci și le complicăm viața.
Cele mai multe dintre scenariile descrise mai sus sunt doar în capul nostru și am realiza asta dacă am spune nu mai des. Mai ales că nu-i așa de dificil cum pare la prima vedere dacă știi precis ce te face să refuzi:
Realizează că e dreptul tău să spui nu. Ai priorități stabilite care-ți ghidează acțiunile, termene de livrare care te presează și nu mai poți introduce nimic printre ele. Spune NU în loc să te complici cu o promisiune pe care știi din start că nu o vei onora. Spune nu astfel încât să fii înțeles corect, susține-ți motivația cu argumente ca să fie acceptată.
Cunoaște-ți prioritățile și vei știi clar atât când este cazul să refuzi cât și care este motivul pentru care faci asta. Nu uita ca vei suporta consecințele indiferent ce cale vei alege așa că ți-ar prinde bine să știi ce este cu adevărat urgent și important pentru tine.
Nu te complica atunci când îți comunici refuzul. Este de ajuns să spui motivul principal pentru care nu vei putea ajuta. Prea multe detalii oferite sugerează nesinceritate sau scuză elaborată.
Oferă altă alternativă. Deși nu este obligatoriu să faci asta este recomandabil pentru menținerea unei relații bune cu cel care te solicită. Presupunând că ceea ce ți se cere îți depășește competența îndrumă-l pe cel care a apelat la tine către cel sau cei care-l pot ajuta să rezolve.
Refuză propunerea nu persoana. Fii sincer, respectuos și deschis în transmiterea informației pentru ca mesajul să fie cât mai clar și corect receptat. Omul pe care tocmai l-ai refuzat câștigă timp dacă știe cum stă, pentru că poate să caute în altă parte o soluție în loc să rămână încurcat de așteptări nerealiste, generate de lipsa ta de decizie sau de abilități de comunicare.
Concluzia acestei povești ar fi să asculți atent, să analizezi ce ți se spune pe parcursul ședințelor de training și să treci ceea ce auzi prin filtrul bunului simț înainte să te transformi în talibanul unor concepte sau practici discutabile. Îți vei simplifica viața iar percepția celorlalți despre tine se va îmbunătății semnificativ pentru că vor vedea că-ți folosești constructiv creierul în loc să înghiți prostii cu polonicul.
În context organizațional oamenii nu se tem nici de refuz, nici de greșeală. Le este frică doar să nu cadă de papagali din cauza unor bâlbe care pot fi evitate. Prin urmare spune nu liniștit ori de câte ori știi că e necesar. Spune-o repede, respectuos, scapă de balast, valorifică-ți oportunitățile. Nu-i nimic rău în asta.
