Cultura noastră e complet neproductivă. Nimeni nu-și asumă răspunderea. Nu aud niciodată idei noi sau sugestii de îmbunătățire. Toți se plâng și așteaptă să se rezolve de la sine în loc să facă ceva.

La cea mai mică diferență de opinii managerii sar să se omoare între ei, apoi vin la mine să se pârască precum copiii pentru orice rahat nesemnificativ.

Când le spun încotro s-o ia zic mereu ca mine, apoi fac cum îi duce capul. niște tâmpenii mari cât casa. Se pândesc să-și plătească polițe în loc să-i preocupe calitatea experienței clientului sau optimizarea modului de lucru.

Ce soluție îmi recomanzi?

Așa sună discursul șefului mare care este și proprietarul companiei pe care o conduce de 20 de ani. N-are niciun dubiu că a făcut, face și va face tot mereu ce e mai bine pentru companie și cultura ei. Doar sunt banii lui acolo, deci n-are cum să greșească.

Se așteaptă să-i livrez o cultura minunată, eventual în două săptămâni, gratis, ca să-i demonstrez că sunt un consultant meseriaș. După ce vede asta cu ochii lui se mai gândește dacă semnăm sau nu un contract.

Nu-l trimit la plimbare așa cum ar merita pentru că ne cunoaștem demult, ba chiar mă apuc să vorbesc cu oamenii ca să-mi dau seama ce-i putred în organizație. Ghici ce principii sănătoase ghidează deciziile și comportamentele lor:

Ești puternic faci legea, ești slab ciocul mic și joc de glezne. Luptă-te pentru putere, autoritate și influență. Să demonstrezi cât de șmecher ești este singurul motiv pentru care ești în organizație.

Dacă ți-ai consolidat poziția intimidează și calcă-i în picioare pe cei mai slabi și negociază înțelegeri politice cu cei mai puternici.

Ucide-ți egalul, șeful sau subalternul pentru că poți și dacă nu-l omori tu acum nu te va lăsa el să trăiești mai târziu. Fă tot ce poți ca să-ți întărești poziția de putere. Nu lăsa adevărul sau fair play-ul să te înmoaie.

Ieși în față și arogă-ți toate meritele și dacă le ai și dacă nu pentru că trebuie să fii permanent ”miezul din dodoașcă”. Sau să pari…

Folosește în conversație cum îți convine conceptele de tip performanță, echipă sau colaborare ca să închizi gura fraierilor și să dai manevrelor dubioase o aparență de legitimitate.

Nu uita nici un moment că trebuie să fii în lumina reflectoarelor.

Critică orice, oricând și pentru orice pretext astfel încât să poți să afirmi ”ți-am zis eu” ori de câte ori merge prost.

Arată-le că știi exact ce merge prost în fiecare departament dar nu iei măsuri drastice pentru că ești sensibil și gingaș. Clarifică totuși că dacă nu ar fi ei să te împiedice la mers, ai avea demult țintele rezolvate.

Folosește-ți cinismul, umorul de proastă calitate și judecățile de valoare bazate pe presupunerile cele mai fanteziste ca să descurajezi orice alunecare spre normalitate.

Bârfește tot ce mișcă, inventează dacă realitatea nu te ajută, pentru că e important să distrugi reputațiile care par că se consolidează. Pregătești terenul și discreditezi omul din timp, înainte de a intra în conflict direct cu el.

Te asiguri totodată că ai făcut tot posibilul ca lumea să știe că dacă are realizări sunt din întâmplare și nu i se datorează, iar dacă are probleme nepriceperea și neîndemânarea lui sunt cauzele reale.

Nimic nu-ți place, totul pute dacă e făcut de alții. Când există pericolul ca meritele unui coleg să fie recunoscute fă tot posibilul să scoți în evidență ce ar fi putut face mult mai bine și ce efecte dezastroase pot avea riscurile asociate soluției găsite de el.

Nu-i nevoie să ai dreptate. Țipă cel mai tare și vei fi (parțial) crezut.

Povestea asta este încă valabilă în foarte multe prăvălii. Ea afectează angajații, care nu înțeleg exact ce li se întâmplă și ar merita o soartă mai bună decât să fie le bunul plac al unui nepriceput egocentric dar agresiv.

Pentru că mulți manageri sau proprietari de business cred că să conduci o companie înseamnă să fii ego maniac, autocratic, să demonstrezi cu orice preț că ai dreptate, să critici mereu, să nu recunoști meritele nimănui.

Când situația scapă complet de sub control și firma se duce dracului, chemă un consultant care să repare lucrurile în două săptămâni și se miră că nu merge chiar așa.

Dragi conducători autodidacți, până puneți mâna pe carte să învățați ce este organizația și cum funcționează ea dacă nu vă țin balamalele să lăsați un profesionist la conducerea afacerii.

Până atunci e bine să știți că o cultură bolnavă nu se vindecă de la sine iar efectele disfuncțiilor culturale nu trec la fel de repede ca o răceală rebelă.