Ce bine ne-ar prinde tuturor să avem șefi cu ceva bun simț de business. Puțin, nu mult. Nu cerem luna de pe cer. O minimă înțelegere a felului în care funcționează organizația, ceva empatie și dorința de a lucra pentru binele companiei, nu pentru statuia personală.
Conducătorii care-și doresc rezultate bune pe termen mediu și lung, nu folosesc ca principal mijloc de convingere biciul. Chiar dacă sunt puternici sau agresivi de fel se străduiesc să-și țină sub control aceste atribute și să comunice deschis cu angajații lor, pentru că vor să clădească:
O cultură pentru oameni
Nu mai este secret pentru nimeni că angajații implicați sunt mult mai productivi decât ceilalți. Cum poți, ca lider, să-i faci să se implice? Simplu, construiești o cultură în care omul simte că este inclus, valorizat, stimulat, apreciat.
Se poate obține motivarea sau implicarea echipei atunci când crezi cu tărie că toți dau în gropi în afară de tine? Cel mai probabil nu, pentru că e greu să falsifici empatia, iar ai inteligența emoțională a unui bolovan nu vei putea să te comporți ca și când ți-ar păsa de ceilalți.
Relații trainice cu angajații
Nu-ți pune mereu subordonații pe planul doi, în urma clienților, furnizorilor, partenerilor sau mărimilor din companie deoarece nu vei mai ajunge niciodată să vorbești cu ei.
Asta te va face un șef mai puțin informat, greu de înțeles, pe care nimeni nu-și dorește să-l urmeze de bună voie. Oamenii vor profita că ești greu de abordat și vor sta cuminți în banca lor până îi bagi în seamă. Oportunități importante se vor duce pe apa sâmbetei iar indiferența și delăsarea vor face carieră.
Dacă o ții așa 3 luni sau mai mult vei avea surpriza să constați că organizația pe care o conduci te consideră și te tratează ca pe un corp străin. Nu vei putea să construiești și nici să menții relațiile interumane necesare obținerii unor rezultate excepționale fără să stai aproape de coechipierii tăi.
Procese flexibile
Rezultatele de excepție vin când oferi cât mai rapid, precis și exact ce vor clienții tăi. Asta se obține având procese cât mai flexibile, cu minimum necesar de pași de control, cu oameni care știu ce fac și sunt capabili să-și asume responsabilități sau riscuri inteligente fără să piardă timp prețios alergând după aprobări sau semnături inutile.
Puțini puternici ai organizației pricep că regulile și procedurile multe, stufoase, restrictive înseamnă mai degrabă timp pierdut, nervi mulți, resurse risipite, decât management ferm și sever.
Puterea de care beneficiază, adesea discreționară, îi îmbată și-i transformă în adevărate frâne pentru progresul businessului. Nevoia de control absolut, până în cele mai mici detalii îi face să complice treburile doar de amorul artei.
Deși pare simplu nu orice om aflat într-o poziție de conducere poate să-și folosească bunul simț ca să facă viața din companie mai bună, pentru că e complicat, cere multă muncă, perseverență, ba chiar trecerea în plan secund a unor interese personale.
Mai mult șefii mediocrii nu pricep că punând o presiune constantă, nejustificată, lipsită de logică, își secătuiesc oamenii de energie și de dorința de a face o treabă de calitate. Încet, încet îi transformă în mașini de luat salariul cu minimul de efort, care zboară pe sub radar, se comportă ca niște vizitatori discreți și se asigură că nu pot fi învinovățiți niciodată de nimic.
Așa că data viitoare când te apucă țipatul din orice nimic, oprește-te. Fă un pas înapoi, respiră adânc și întreabă-te în ce vrei să-ți transformi organizația.
