E plin pământul de manageri lamentabili. Nu-i nimic nou în asta. Este doar tragic, atât pentru companiile în care lucrează, cât și pentru cei care sunt nevoiți să-i suporte zilnic.
Mai toți suntem afectați de comportamentele managerului autocrat, bădăran, agresiv și incompetent cât și de inabilitatea lui crasă de a conduce sau de a recunoaște meritele celorlalți.
Din nefericire sunt foarte multe organizații care tolerează abuzul, agresiunea și impotența acestor specimene și fac asta în ciuda costurilor majore pe care le aduc cu ei conducătorii de tip ”my way or the highway”.
Managementul este o profesie care nu se învață ușor. Posesorii pozițiilor de conducători, absolvenți la fără frecvență ai școlii de management, se îmbată cu ușurința de propria putere și par că-și propun, ca unic scop, să facă viață mizerabilă celor pe care (temporar) îi gestionează. Pentru că pot!
Îmi propun, cu ajutorul vostru, cei care citiți acest blog, să scriu despre comportamentele bizare și despre abilitățile care lipsesc unor manageri în funcții.
Poate că, rătăcind p-aici, măcar unul dintre cei vizați va înțelege că rolul lui este să clădească o cultură în spiritul valorilor companiei, să identifice și să crească talente, să creeze loialitate și să livreze rezultate.
Sper de asemenea ca și cei care numesc conducători, cu o ușurință demnă de o cauză mai bună, să realizeze că un șef incompetent, absent sau care confundă firma cu moșia proprie aduce companiei prejudicii cu mult mai mari decât salariul pe care îl primește și-și clădește prietenii durabile printre cei pe care i-a chinuit cu sadism.
Mi-ar plăcea să înțeleagă cât mai mulți dintre cei ajunși în fruntea bucatelor că responsabilitatea rezultatelor le aparține. Că e anormal să caute țapi ispășitori în propria ogradă și că nimeni cu scaun la cap nu va accepta că sunt buni, competenți, eficienți dar n-au avut noroc în viață.
Revenind la șefii de pe meleagurile noastre care au apărut ca ciupercile după ploaie, fără să învețe prea multă carte, fără să aibă suficientă experiență practică, pentru că au trecut treptele ierarhice precum gâsca prin apă, le-aș recomanda să-și folosească inteligent autoritatea:
Să-și exprime clar așteptările de performanță, atitudine și comportament. Să nu permită ieșiri în decor. Să fie un exemplu de urmat pentru cei pe care-i conduc.
Să lase deoparte abuzurile, să nu încurajeze conflictele neproductive, lipsa de performanță, slugărnicia, comportamentele antisociale.
Să comunice eficient, să nu manipuleze informația în folos personal, să elimine pașii redundanți și gâtuirile din drumul spre succes.
Să priceapă că nu-și pot atinge obiectivele de unii singuri. că au nevoie de echipa lor, că e eficient să clădească relații firești cu oamenii din subordinea lor. Să încurajeze colaborarea.
Să ia deciziile la timp, să accepte și să gestioneze incertitudinea, să nu aștepte să strângă toate informațiile sau să fie într-o situație perfectă pentru că asta nu se va întâmpla niciodată.
Articolele oii amatoare de leadership nu vor face să dispară impostorii nici din pozițiile de conducere, nici din ipostaza de specialiști autoproclamați care-și promovează incompetența pe post de genialitate.
Sper însă să-i ajute pe cititorii fideli să vadă un punct de vedere proaspăt, să analizeze atent înainte să creadă orice balivernă, să-și folosească bunul simț și să-și aleagă, în cunoștință de cauză, calea care li se potrivește.
