Faci ceva, apoi altceva, un angajat te întreabă, un client vrea ajutor, un furnizor sună disperat, iubita îți trimite pe what’s up poze cu pantofiori ca să alegi tu ce-i stă mai bine. Acționezi, reacționezi, ești ocupat. Nu ai timp să te oprești, să te gândești, așa că amâni.

”O să mă apuc să scriu articole ca să-mi dezvolt brandul personal după ce scap din presiunea asta incredibilă.”

”O să-mi refac siteul după ce reușesc să programez ședința foto, să-mi găsesc un ghost writter care să-mi scrie conținut și o companie decentă de hosting.”

”O să-mi sun prospectul după ce mai strâng niște informații despre el și businessul pe care-l conduce.”

”O să reorganizez departamentul de vânzări după ce mai recrutez niște oameni noi și evaluez situația oportunităților ce gravitează prin pâlnie.”

E plin pământul de scuze minunate. Ar fi și păcat să nu le folosim când sună așa de frumos și ne ajută să nu ne simțim vinovați, indiferenți, ineficienți.

Ce ne spunem de fapt este: ”știu exact care-i proiectul care mă face bogat și celebru dar mă voi ocupa de el doar după ce voi termina treburile zilnice, care mă țin sărac și necunoscut. Dar ocupat…” Confundăm adesea ce e urgent cu ce e important.

E urgent să scoți din piatră seacă banii pentru salarii când conturile sunt goale sau blocate și angajații se uită lung la tine. Ar fi fost important să te ocupi din timp să generezi destule contracte sau să controlezi eficient fluxul de cash astfel încât să nu ajungi în situația asta.

E urgent să faci toate mofturile unui client care nu-și înțelege propriul business, dă pe afară de idei preconcepute, dar îți aduce 60% din venituri. Te guduri frumos, zâmbești amabil când auzi afirmațiile lui ciudate, absurde, neproductive. Ar fi fost important să-ți echilibrezi demult portofoliul de clienți și să nu ajungi în situația de face compromisuri îngrijorătoare doar pentru că ești vulnerabil.

E urgent să ai multe întâlniri, cu orice fel de prospect, când ai o rată de conversie ridicolă, de sub 3%. Ai fi putut să consideri important, cu mult înainte să ajungi aici, să stabilești segmentele de piață cele mai profitabile, să-ți antrenezi vânzătorii, să creezi mesaje adaptate, ca să ai azi o rată de conversie de 25%.

E urgent să scapi din firmă de oamenii dificili, neproductivi, nepăsători. Ar fi fost important să folosești niște criterii de recrutare ca să nu-i fi luat în barcă niciodată. Este vital să nu angajezi alții la fel în loc și să instalezi sisteme de alarmare, care să-ți atragă atenția că ai de-a face cu performanțe sub standard, înainte să-ți plătești angajatul degeaba doi ani.

Mă întrebi cum îți dai seama dacă ai construit o organizație care stinge focuri, obsedată de urgențe, neatentă la inițiative importante? Simplu, verifici dacă:

• Deciziile se iau în ultima secundă sau dincolo de ea
• Se amână chestiunile programate din timp pentru că apar altele neprevăzute
• Ultimul venit sau cel care țipă cel mai tare este primul servit
• Ordinul superiorului ierarhic bate principiile etice și morale

Dacă răspunsul este da la cele mai multe dintre întrebările listate mai sus înseamnă că în compania ta nu se învăță nimic din lecțiile trecutului, iar viitorul nu interesează pe nimeni.

Când te-ai hotărât să devii în sfârșit rapid, profitabil, eficient, să ai o afacere predictibilă, ocupă-te de ce este important, relevant din punct de vedere strategic sau rezolvă problemele globale ale organizației și astfel urgențele vor dispărea de la sine.

Lupta cu treburile presante nu-ți lasă timp să analizezi temeinic opțiunile disponibile, te forțează să acționezi haotic, să obții rezultatele îndoielnice. Dacă ai mereu un munte de preocupări pe cap, majoritatea neașteptate, înseamnă că, în trecut, ai neglijat chestiuni esențiale. Fie nu le-ai rezolvat deloc, fie ai folosit soluții superficiale care acum îți explodează-n nas.

Ajungi un lider adevărat, un coechipier apreciat, o resursă valoroasă în proiect, doar dacă poți să iei deciziile importante când te confrunți cu ele, nu după 6 luni sau 6 ani de privit în altă parte. Fă-ți un plan de acțiune, străduiește-te să-l aplici și să înțelegi că ocupându-te numai de urgențele de astăzi nu faci decât să pregătești terenul pentru dezastrele de mâine.