Femeia povestește cu pasiune. În ochi i se citește mândria, hotărârea dar și un oarecare regret. Retrăiește momentele fierbinți așa cum au fost, cu bune, cu rele, cu lecții amare și succese răsunătoare.

Îi este evident dor de trecut, de încleștările cu oamenii, cu belele organizației sau cu toanele șefilor mari. Îi lipsesc mașinațiunile politice, zgomotul, haosul, adrenalina, aerul rarefiat al înălțimilor ierarhice.

Am pus pe roate un program de dezvoltare și management al talentelor care a redus semnificativ costul și durata procesului de recrutare la nivelul executivilor de top.

Am gestionat reduceri masive de personal – 2500 de oameni, negocieri, pachete de exit, interviuri la plecare, inițiative complexe de reconversie profesională, tot tacâmul.

Am optimizat procese de inducție, le-am dat viteză, precizie, calitate. Am economisit resurse pe care le-am reinvestit cu cap. Mi-am sacrificat timpul, uneori și familia pe altarul profesiei.

Pentru ce?…Mă uit la tinerii de azi care nu mai au sânge-n instalație, nu le mai pasă de nimic, sunt fiecare pentru el, nu știu mare lucru, refuză să învețe sau să se implice. Stau ca proștii în banca lor.

Doamna care povestește are puțin peste 50 de ani și a rămas fără job de vreo 14  luni. Prezența ei în boardul unei multinaționale uriașe îi atârnă de picior ca o piatră de moară, nu ca o medalie de bandulieră, cum ar părea la o privire superficială.

Cel mai tare recrutor din parcare, Georgică Butunoiu a trimis-o la plimbare cu delicatețea ce-l caracterizează:

Dragă ești mult prea scumpă, principiile de care faci paradă sunt demodate, nimeni nu mai caută executivi cu personalitate. Ai văzut multe la viața ta, ești incomodă, greu de îndoit sau de manipulat. Pe scurt nu ești angajabilă. Apucă-te de un business personal, fă dulceață, zacuscă, gogoșari, sos de roșii ca pe vremea bunicii și vinde-le pe net.

După mintea lui Guru Zambilica odată ce ai făcut ceva carieră, ai avut un salariu de top, apoi ai rămas fără job la 50 de ani ești mort din punct de vedere profesional, scump, zaharisit, ruginit, mofturos, inflexibil, indezirabil.

Locul tău este undeva între cratiță și coșul de gunoi al istoriei. Dacă nu vrei să fii nevoit să-ți pierzi vremea ascultând politicos, panseurile  proaste ale recrutorilor cu creierul înțepenit în proiecte de doi lei, apucă-te, de ieri dacă se poate, de construirea brandului tău personal.

Spune-ți poveștile vesele sau triste, valorifică-ți experiența, înfruntă discriminarea pe bază de vârstă. Nu-i târziu nici la 50, nici la 150 de ani și nici nu presupune talente de chirurg pe creier. Ai de făcut câteva chestiuni simple:

Evaluează-te

Fii sigur că știi ce vrei și ce nu-ți pică bine. Gândește-te ce aport unic, interesant, altfel poți să aduci organizației. Pregătește-te să spui scurt, elaborat sau în detaliu ce te face o achiziție dezirabilă. Păstrează la îndemână argumentele care-l pot convinge pe angajator că are numai de câștigat lucrând cu tine.

Studiază angajatorii potențiali

Înțelege-le cât mai bine, nevoile, viziunea, cultura, principiile călăuzitoare. Vezi ce ar aprecia în mod special la cineva ca tine, ce valoare ai putea aduce la implementarea inițiativelor strategice sau operaționale prioritare.

Identifică oamenii care iau deciziile, împrietenește-te cu ei. Nu le spune cât de bun ești, ci ce probleme poți să-i ajuți să rezolve sau ce oportunități mai puțin evidente veți valorifica împreună dacă te iau cu ei în barcă.

Pregătește-te să te vinzi

Fă curat în CV, scrisori de intenție, biografii, amprenta digitală. Nu folosi același baros pentru toate ușile, modifică-ți mesajele principale pentru fiecare angajator potențial în parte. Elimină limbajul de lemn, găsește calea de a stârni interesul și de a genera chimie prin toate mijloacele posibile.

Comunică

Fii prezent peste tot în mediul virtual. Nu te mulțumi doar cu profilul de Linkedin, folosește platformele sociale care încurajează interacțiunea – blog, Facebook, Twitter. Nu neglija printul.

Chiar dacă-și pierde din puterea de a influența mase mari de oameni este un bun vehicul de imagine. Scrie articole pentru publicațiile de specialitate, chiar cărți.

Du-te la evenimentele industriei atât ca să vorbești dacă  ți se oferă ocazia, cât și ca să fii văzut de cei care contează. Fă-ți un plan de networking apoi ține-te de el. Oricât ar fi de obositor, enervant, umilitor chiar, fă mereu follow-up.

Dacă nu vrei să-ți pierzi vremea, să te enervezi, să-ți torpilezi entuziasmul, psihicul senin, puterea de a înfrunta această situație nu tocmai plăcută, evită:

Să te complici cu agaricii din industria de recrutare. Ei se bat cu pumnii în piept că sunt șmecheri, consultanți de marcă ce oferă clienților soluții personalizate, manageri de proiect excepționali care produc valoarea-n polonice mari și dese.

În realitate prestează la limita minimei rezistențe. Scurtează durata lucrării ca să-și încaseze bănuțul rapid.

Nu contrazic peștișorul de aur (clientul) când acesta discriminează pe bază de vârstă, sex, religie sau culoarea părului din nas, pentru că nu vor să fie concediați cu brutalitate.

Să-ți consumi timpul pe portaluri de recrutare pentru mase sau completând datele personale în aplicațiile de recrutare de pe site-urile companiilor care au așa ceva, pentru că nu-ți vor aduce nici un folos.

Presupunând că juniorul care face trierea inițială ar arunca o a doua privire pe compunerea ta, tot la gunoi va ajunge, pentru că el știe bine că vârsta e eliminatorie.

Orice nu presupune o discuție relaxată față-n față cu un factor de decizie este fără valoare în etapa asta și-ți subminează moralul.

Să-ți palmezi sau falsifici vârsta în CV, biografie, scrisoare de intenție sau orice alt document folosit în procesul de recrutare deoarece asta denotă disperare, lipsă de respect pentru oamenii cu care interacționezi, imoralitate.

Pe poteca asta nu ajungi nicăieri ba chiar ai șanse bune să-ți definitiv terfelești imaginea.

Nu uita nici o secundă că lucrătorii pe câmpia recrutării nu sunt prietenii tăi iar tu nu ești clientul lor, ci marfa de care vor să scape, cu cât mai repede cu atât mai bine.

Mintea le funcționează în șabloane care simplifică existența, apreciază obediența, supunerea tâmpă, vând și cumpără mediocritatea crasă pentru că această abordare este comodă și-i expune unor riscuri minore.

Nu vor să-și rupă gâtul contrazicând clientul pe subiecte delicate precum discriminarea, iar tu știi bine că-i așa pentru că, la rândul tău, dădeai cu ei de toți pereții când îți erau furnizori și veneau cu ”propuneri tâmpite”, mult pe lângă ce-ți doreai cu adevărat.

Cum reușești până la urmă să te angajezi când ai 50+ și ești considerat defect din start?

Lucrând din timp la brandul tău personal, ajungând să discuți direct cu posibilul angajator în alte împrejurări decât cele de interviu standard, demonstrându-i că soluțiile excepționale nu vin pe drumuri bătătorite iar tu știi de unde să le iei, convingându-l că demnitatea, expertiza, fermitatea sunt calități dezirabile, nu motive de divorț încă dinainte de căsătorie. Succes!