Un șef incompetent te face să te întrebi ce cauți tu la job. Pentru ce mai are nevoie de tine dacă le știe singur pe toate. Unde vrea să ajungă dacă în fiecare zi urmărește 4 direcții, pe cât de noi, pe atât de contradictorii.

Te cheamă la el să te lămurească ce ai de făcut. Intri confuz și ieși și mai confuz pentru că ți-a vorbit mult și apăsat despre nimic.

Incompetența ta să fie de vină sau excesul de cuvinte lipsite de conținut, absența viziunii, ideile fixe și deciziile incoerente ale comandantului suprem?

Cere inovație și apoi respinge orice idee care nu vine de la el. Când faci ceva e greșit pentru că, nici nu ai înțeles deloc ce ți-a cerut, nici aprobare nu ai avut. Când nu faci nimic ești lipsit de inițiativă.

Dacă întrebi ce vrea să livrezi îți cere să fii proactiv și să-i propui tu livrabile deși el nu știe să-ți indice în ce direcție ar fi bine să sapi sau ce vrea să obțină la sfârșitul proiectului.

Îți spune gingaș, senin și convins de superioritatea lui că o să recunoască succesul atunci când o să-l vadă, așa cum zice orice cârpaci sperând că va fi confundat cu-n geniu al organizației.

În gura lui se înghesuie cuvinte precum transparență, colaborare, spirit de echipă, agilitate, eficacitate. În fapte se vede exact invers.

Ține informațiile numai pentru el, încurajează conflictul distructiv, evită să ia decizii și ține non valoarea la mare cinste.

Desigur acea non valoare care îi cântă în strună, îi ridică statui și îi mângâie ego-ul.

Care nu pune întrebări incomode, nu are repere morale potențial periculoase pentru implementarea voinței șefului și nici nu se frământă să obțină rezultate de calitate.

Promite ”marea cu sarea” și apoi uită sau îți explică că ai înțeles greșit. Iubește clientul dar nu se întâlnește niciodată cu el.

Afirmă cu tărie că este imaginea companiei și singurul care poate să vorbească în numele ei, dar nu participă la nici un eveniment public, nu dă interviuri, nu folosește social media.

Înainte să te apuci să-i dai cu masa în cap, așa cum merită, trebuie să știi că nu ești singur în situația asta. Și că e păcat de masă!

65% dintre angajați ar alege să scape de șeful lor actual în loc de o mărire consistentă de salariu.

75% dintre angajați spun că cel mai puternic factor de stres la muncă este, de departe, managerul lor.

Ce produce conducătorul nostru?

• Rulaj de personal, probleme de etică, morală și productivitate.
• Reguli proaste și conflicte durabile.
• Un mediu de lucru încărcat de tensiune și dorința oamenilor de a-și lua câmpii.
• Costuri imense pentru companie, atât directe cât și de oportunitate. Indiferență, lipsă de răspundere, apatie și lehamite.

De ce rămâne el în funcție și nu-l deranjează nimeni nici măcar cu întrebări simple, de bun simț? Până când o să-i fie tolerată nesimțirea, nepriceperea, bâlbâiala? Nu știu. Spune-mi tu!