E greu să înțelegi cum un lider care nu pare un psihopat periculos la prima vedere judecă complet aiurea, ca și când ar fi extrem de pe fază și alert în secunda asta și orb, surd și tâmp peste 2 minute. Asta până când te gândești la standardele pe care le folosește judecând comportamentele sau performanțele oamenilor din organizație. De cele mai multe ori vei constata că omul nostru folosește un set de standarde restrictiv pentru mai toată lumea; unul cu mult mai relaxat pentru favoriții lui și altul de o flexibilitate fără margini pentru el personal.

Acest fel de conducător crede că oamenii trebuie să-l urmeze, să-i acorde încrederea și implicarea lor pentru simplul fapt că este într-o poziție managerială, nu pentru că reușește să-i convingă, să-i inspire sau să le insufle încredere. Eficacitatea și clarviziunea lui nu se măsoară în rezultatele obținute pe câmpul de luptă, ele sunt garantate de faptul că cineva l-a numit într-o funcție. Așa cum planetele din sistemul solar se învârt în jurul soarelui, liderul nostru așteaptă ca toți subordonații lui să muncească cu elan și recunoștință pentru interesele conducătorului lor.

Să vedem ce te-ar putea ajuta să-ți dai seama rapid dacă ești un lider care este cu adevărat apreciat în compania lui, așa cum îți suflă în ureche lingăii de serviciu, sau doar un ciudat investit cu putere de la care toți angajații așteaptă cu nerăbdare să-și rupă gâtul?  Poate te ajută răspunsurile cinstite la întrebările listate mai jos:

Te aștepți ca subordonații tăi să dea mai mult decât tine în termen de timp, productivitate și control al costurilor?

Da. Mă aștept să se dea peste cap ori de câte ori le cer ceva fie că are relevanță strategică, operațională sau e doar o idee aburitoare. Vreau să nu aștepte niciodată feedback și să găsească resurse de auto motivare fără să fie nevoie să le recunosc meritele. Trebuie să fie mereu disponibili în timpul și în afara orelor de serviciu.

Obiectivele de performanță și comportament ale celor care raportează la tine sunt mai greu de atins decât sunt ale tale?

Desigur. Vânzările trebuie să le facă directorul de vânzări, reducerile de personal omul de la HR, economiile directorul financiar, etc. Când nu există soluții care să-mi convină ei trebuie să le inventeze. Dacă merge bine e meritul meu, dacă merge prost e vina lor.

Te uiți cu indulgență la greșelile tale și cu intransigență la ale altora?

Eu nu greșesc niciodată. Dacă ceva nu mi-a ieșit perfect este pentru că mi-au fost răstălmăcite directivele sau executantul a făcut cum a vrut el în loc să mă asculte. Cât despre ceilalți ei greșesc mereu. Pentru că nu mă ascultă și nu fac niciodată exact ce le spun. Îmi dau prea multe sau prea puține informații. Pun virgule în exces. Întârzie dimineața și pleacă mai devreme seara. Un coșmar!

Îți accepți scuze pentru greșelile tale pe care nici nu le-ai lua în calcul în cazul altora?

Dacă am luat vreo decizie discutabilă este pentru că am fost dezinformat sau presat să zic ceva repede și n-am avut timp să mă gândesc.  Nu e și cazul subordonaților mei care au mereu toate informațiile necesare și timp cât cuprinde pe care îl freacă în stil mare. Prin urmare ei sunt întotdeauna vinovați.

Ți-ar plăcea să raportezi la un lider ca tine?

Nu mi-am pus niciodată problema. Sunt convins că toți cei care raportează la mine sunt mulțumiți, fericiți, se felicită că sunt șeful lor și nu ar vrea să se schimbe asta niciodată. Admiră la mine intransigența, inteligența. carisma și capacitatea de a ajunge acolo unde-mi doresc.

Răspunsurile de mai sus nici măcar nu fac parte dintr-o conversație imaginară. Mi le-a dat, nonșalant, un CEO.

Conducătorul cu experiență, care înțelege ce rol are în gestionarea companiei, în încurajarea comportamentelor productive si în asigurarea celor mai bune condiții pentru performanță își pune periodic aceste întrebări și ia măsurile necesare atunci când răspunsurile nu sunt ce trebuie pentru că nu vrea să se transforme într-un tiran.