Orice conducător de companie este de acord pe vorbe că dezvoltarea oamenilor din subordinea lui este o parte importantă din preocupările unui lider.

Pare greu de explicat în condițiile astea de ce prea puțini șefi își bat capul să crească lideri în organizația pe care o conduc, dar nu este.

Unii sunt pur și simplu incapabili să transfere cunoștințe sau să coordoneze un program de dezvoltare. Alții refuză să-și crească un viitor competitor direct.

Cei mai mulți însă sunt atât de implicați în operațional (pentru că nu-și înțeleg menirea în firmă) încât nu au timp nici să moară, darmite să se ocupe de dezvoltarea angajaților lor.

Să crești lideri înseamnă cunoașterea și înțelegerea celor cu care lucrezi plus capacitatea de a le sesiza punctele forte, încurajarea dorinței de creștere profesională și personală.

Presupune un efort conștient, susținut ca să identifici capabilități și să le cultivi. Mai presupune pregătire, implicarea, timp alocat constant, empatie, altruism.

Talentul pe care l-ai descoperit are nevoie de ghidare atentă, încurajare și șlefuire.

Coaching, mentoring, feedback frecvent cu scopul de a-i valorifica potențialul la maxim. Atenție mare pentru a-l menține interesat, motivat și conștient de progresele făcute.

Cel care dezvoltă lideri printre subordonații lui trebuie să se ferească de tentația de a-i transforma în mici clone personale.

Pentru că nu este nici posibil, nici productiv. Obiectivul mentorului este să-și ajute ucenicul să-și descopere și dezvolte propriile puncte tari și să găsească împreună cele mai eficace soluții pentru a-și acoperi punctele slabe.

Șefilor le place să răspundă la întrebarea „câți oameni ai în subordine?” pentru că este ușor de măsurat și nu neapărat relevant pentru calitățile lor de lideri. E plin pământul de conducători cu sute sau chiar mii de subordonați care nu fac absolut niciun efort să transmită cunoștințe, valori sau principii.

Care nu-s nici prea deștepți, nici nu se implică prea mult. Doar niște entuziaști ai regulilor multe, conducând un business ce poate susține suficienți vătafi, astfel încât treaba să se târâie acceptabil.

Prin atitudinea și comportamentele lor acești șefi descurajează dorința oamenilor care le raportează de a învăța, de a se perfecționa sau de a se comporta normal în micro societatea de la job.

Mai grav este că transmit celor care-și doresc să avanseze că, odată ajuns sus pe scara ierarhică, poți să faci ce vrei, să dispui discreționar de oameni și de resurse, să te concentrezi exclusiv pe satisfacerea interesului tău personal.

Întrebarea cheie pentru descoperirea calităților tale de manager nu este câți oameni conduci, direct sau indirect, ci este “câți oameni ai ajutat să devina lideri sau să fie mai buni la ceea ce fac?”

Puțini manageri pot răspunde la acestă întrebare. Majoritatea nici nu s-au gândit că ar fi treaba lor să aibă discipoli, să facă eforturi conștiente să-i ajute să progreseze.

Prin urmare, dacă răspunsul corect este că nu te-ai ocupat de evoluția profesională a niciunuia dintre subalternii tăi, mai ai mult până să ajungi cu adevărat un lider.