Reguli complet lipsite de sens există mai peste tot, în organizații mari și mici, profitabile sau falimentare.

Și când spun fără sens nu mă refer la preferințele proprii, ci la felul în care ele (nu) susțin atingerea obiectivelor companiei sau punerea în practică a inițiativelor strategice.

Chiar dacă nu avem inițiative strategice și nici obiective realiste putem aprecia utilitatea regulilor prin prisma productivității realizate.

Un exemplu de regulă stupidă este împovărarea echipei de vânzări cu tone de rapoarte administrative pe care oricum nimeni nu le citește.

Regulile proaste nu fac altceva decât să ofere pretexte, celor mai puțin performanți, să se ascundă în cireș și să se ocupe mai mult cu teoria decât cu obținerea rezultatelor.

Managerul incompetent este cel care adaugă reguli pentru că poate. Face asta ca să spună lumii că are ceva putere, că vrea să fie observat și apreciat la justa lui valoare doar pentru că atunci când își ridică sprânceana se mișcă lucruri.

Este doar una dintre practicile care demonstrează că deținerea unei poziții de conducere nu înseamnă automat că  omul cocoțat pe scara ierarhică are abilități de lider.

Îi place puterea și crede că dacă o exercită discreționar va impune respect în organizație. Este fals! Maximum va obține teama, neîncredere și frustrarea angajaților tăi.

Un conducător autentic analizează cu multă atenție rolul regulilor existente  în buna funcționare a organizației înainte de a decide dacă ele trebuie modificate. Se uită unde merge greu, caută cauzele reale și le corectează.

Face asta destul de des cât să elimine regulile vechi și nefuncționale care nu țin pasul cu evoluția companiei și mai mult încurcă decât ajută.

Pentru a obține procese fluide și funcționale cere părerile subordonaților și ține cont de ele pentru că cel mai bine se vede realitatea din linia întâia a luptei.

Când este vorba despre introdus reglementări în plus el ia în calcul că restricțiile noi cer mai mult timp și mai mulți bani pentru a obține rezultate similare sau mai proaste.

Că șefii-n funcție vor avea mai multe sarcini iar subalternii lor vor fi mai puțin creativi și nu-și vor asuma inițiative noi.

Consumul de timp, nervi și hârtii crește exponențial pe măsură ce se înmulțesc așa nu-urile pe care trebuie să le ai în vedere și nu merită asumat decât dacă produce cumva rezultate excepționale evidente.

Iar când spun rezultate nu mă refer la deținerea controlului absolut asupra subalternilor sau organizației ci la identificarea drumului cel mai scurt, ieftin și simplu către punerea-n practică a viziunii.

Să nu uităm că flexibilitate și agilitatea unei firme depind de numărul de reguli interne pe care cineva trebuie să le respecte înainte de a putea să răspundă solicitărilor clienților.

Companiile care reușesc, chiar și în vremuri grele, au reguli puține, logice și care urmăresc un scop clar, pe care toată lumea îl înțelege și-l acceptă.