Omul vorbește despre multinaționale. Lucrează pentru una dintre ele și are prieteni în altele. Discută cu ei și se întreabă ce se întâmplă de calitatea șefilor din aceste companii lasă mult de dorit.
Unde este mult lăudatul leadership? Dar valorile și principiile scrise vizibil pe toți pereții? Cum, când unde și cui se aplică ele? La ce folosesc întâlnirile fără sfârșit? ..și fără agendă? …și fără concluzii sau pași următori?
Ce-i face pe toți imuni la creativitate? Impermeabili la idei noi? Unde a dispărut mult lăudata viziune? De ce șchiopătă grav strategia organizației și mai ales ce face ca totul să pară întâmplător? La ce folosesc cei care-i controlează pe cei care-i controlează pe cei care-i controlează…? Dar regulile și procedurile antediluviene de care se agață dinozaurii organizației ca să-și acopere lenea, rea voința sau prostia?
Parcă lumea stă în loc și liderii așteaptă și ei ceva care să pice din cer în loc să-și vadă de treabă și să conducă organizația spre atingerea scopului comun oricare ar fi acela. Oare ce vor oamenii tăi de la înțelepciunea și puterea ta de luptă mărite CEO de multinațională sau de companie românească măricică care ai înghețat și condamni prin paralizia ta la dezastru, stres, incertitudine și instabilitate?
Să accepți realitatea așa cum este și nu cum ți-ai dori tu să fie, să analizezi toate provocările cu care se confruntă compania, să rezolvi problemele care țin treaba pe loc înlăturând cauzele reale, să iei deciziile necesare în timp util și fără să te ascunzi pe sub birouri și să-ți asumi ca orice șef care se respectă riscurile asociate inițiativelor care duc la succes. Să-ți păstrezi oamenii concentrați asupra atingerii obiectivelor, să-i încurajezi, să-i călăuzești și să le ridici moralul.
Să înțelegi că inacțiunea înrăutățește lucrurile și să te apuci de treabă în loc să te prefaci că nu auzi veștile rele sau să le minimalizezi impactul asupra afacerii. Orice amânare sau acțiune de cosmetizare a efectelor preferată acțiunii corective necesare, se va întoarce împotriva ta și a întregii echipe foarte curând și în cel mai prost moment cu putință.
Să te asiguri că există mereu suficient cash pentru bunul mers al companiei. Când începi cu întârzierea plăților către furnizorii strategici sau către salariați ești cu siguranță pe scurtătura spre pierzanie. Fotbalul românesc care a renunțat aproape complet la creșterea juniorilor și plătește salarii o dată la 6 luni sau mai rar este un bun exemplu de management dezastruos care duce încet și sigur spre dispariția fenomenului.
Să nu crezi că poți rezolva de unul singur problemele cotoioase ale business-ului. Dacă te izolezi de colegii din echipa de management, le ascunzi informațiile nefavorabile și te străduiești să găsești singur soluția minune, cu certitudine ai să dai greș. Mai mult ca niciodată ești în situația în care numai colaborarea, implicarea și ajutorul celorlalți te pot scoate la liman.
Să nu ceri sacrificii de la oameni fără să fii tu primul care le faci. Îmi amintesc cu profundă neplăcere de un patron care era deja cam 3 luni în întârziere cu plata salariilor și a plecat liniștit într-o croazieră peste ocean lăsându-și firma în fierbere și incertitudine și echipa de management lipsită de informații sau resurse pradă angajaților furioși.
Să nu lași nevalorificată o situație critică pentru că atunci când ești sub presiune este cel mai bun moment să schimbi. Cei alături de care lucrezi văd și ei că e de rău și sunt mai dispuși decât în vremurile bune să pună umărul la ceva necunoscut.
Ei înțeleg mai bine că este nevoie de eforturi suplimentare și de rapiditate în execuție atunci când afară e furtună. Șeful de organizație care așteaptă să treacă momentul nefavorabil ca să revină la vremurile bune de altă dată este doar un papagal care nu pricepe un fapt de viață elementar, anume că schimbarea este ireversibilă.
Chiar atunci când în sfârșit va fi mai bine circumstanțele vor fi altele iar de ele vor profita cei care s-au mișcat natural când competitorii lor erau paralizați.
În concluzie atâta timp cât avem în fruntea companiilor care contează cu adevărat în economie conducători care îngheață de frică, neștiință, incompetență sau pentru că îi bântuie așteptări nerealiste stăm prost.
Va fi mai bine când șefii de organizații se vor concentra pe creștere și progres în loc să se străduiască să-și impună fixațiile sau favoriții.
Sau când egoul va fi abandonat în favoarea empatiei și a compasiunii, sau când vrăjeala și lingușirea groasă vor cântări mai puțin decât performanța. Când liderii vor ști să asculte, să învețe și să acționeze eficace.
