Ai muncit din greu, ai făcut ore suplimentare, ai descurcat proiecte care erau într-un punct mort, ți-ai ajutat colegii să devină mai buni sau să-și respecte angajamentele față de clienți sau de management. Bravo ție!
Echipa de top a observat că ești bun și se pregătesc să te avanseze. Asta înseamnă un salariu mai bun, un birou în care vei sta singur, câțiva subalterni și mai multă răspundere.
Pare că totul e bine și frumos dar să vedem în ce alte feluri te va afecta promovarea și ce consecințe mai puțin atrăgătoare ar trebui să iei în calcul, chiar dacă ești sub influența momentului entuziasmant în care simți cum îți sunt recunoscute, în sfârșit, meritele.
Mai puțin timp ca să faci treabă cu mânuța ta și mult mai mult timp ca să fii conducător de oști.
De obicei ești bun la ceea ce faci pentru că asta te pasionează și ai dezvoltat în timp abilitățile necesare ca să rezolvi preocupările job-ului tău rapid și eficace.
Pasul în sus pe scara ierarhică te desparte de a face tu personal treburile, asta dacă nu vrei să te transformi într-un micro manager de tip soacră.
Va trebui nu numai să accepți că altul face ceea ce obișnuia să-ți placă dar și că o face în felul lui și tu ar trebui să-l susții și încurajezi.
Comunicarea se schimbă dramatic.
Ar fi util să setezi clar așteptările celor care raportează la tine, să le explici în ce fel se vor măsura performanțele lor și de ce este important să dea tot ce pot pentru atingerea țelurilor comune.
Este exact ce ascultai cu un sfert de ureche când fostul tău șef îți vorbea pentru că erai un superstar și cât timp livrai oricum nu se lega nimeni de tine.
Va trebui să dai feedback despre performanță și comportamente în timp real fie că vei înțelege singur că e treaba unui manager să facă asta, fie că-ți va fi solicitat să o faci și când e cazul și când nu e.
Luarea deciziilor ale căror consecințe te vor afecta și pe tine și pe subalternii tăi în condiții deocamdată nefamiliare devine noul tău joc.
El înlocuiește rezolvarea problemelor și prevenirea riscurilor în mediul care îți era extrem de familiar și îți asigura succesele.
Asta cere un mod diferit de abordare a situațiilor pentru că, în afară de necunoscut, te confrunți cu un grad mărit de complexitate și nevoia de a reacționa repede și convingător pentru șefi, colegi și subalterni.
Relațiile cu foști colegi nu vor fi simplu de așezat în matca normalului.
Chiar dacă tu ești același, poziția ta în organizație s-a modificat.
Va fi foarte greu cu cei care te vor privi cu dușmănie pentru că au convingerea că erau mai potriviți decât tine în rolul de manager și greu cu ceilalți, care nu te vor recunoaște de șef în sinea lor înainte să dovedești că poți cu adevărat să-i ajuți, îndrumi și însuflețești.
Relațiile cu ceilalți manageri vor fi și ele complicate cel puțin pentru început.
Oricât de deschiși ar fi noii tăi colegi de cracă ierarhică ei știu că vii de jos și te vor trata ca un egal abia după ce demonstrezi că poți să aduci valoare și ca manager nu numai ca specialist.
Dacă nu vei avea norocul ca unul dintre cei vechi să te ia sub aripa lui protectoare îți va fi greu pentru început și numai să urmărești discuțiile lor pentru că nu ai încă informațiile de context necesare și nici nu le poți acumula peste noapte.
Ce nu înțeleg prea grozav mulți dintre oamenii care se află în fața unei promovări ierarhice este că nu-i deloc același lucru să fii un specialist apreciat care își face treaba repede, bine și eficace sau un manager care se concentrează pe administrarea bugetelor, gestionarea coechipierilor și baletul politic interdepartamental absolut necesar.
Această neînțelegere este motivul pentru care specialiști extraordinari ajung în 80% din cazuri manageri sub mediocrii.
Gândește-te la ei și la frustrarea pe care o trăiesc luptându-se cu management-ul în loc să facă ce le place. Fă-o în timp ce visezi la următoarea avansare.