”Analfabeții secolului 21 nu vor fi cei care nu știu să scrie sau să citească, ci cei care nu vor putea să învețe (learn), să uite ce-au învățat (unlearn) și să învețe din nou (relearn)” spunea Alvin Toffler, intuind că viteza cu care ceea ce știm devine nefolositor va crește exponențial.
Pornind probabil de la această zicătoare, dornic să creeze senzație în rândul celor mai săraci cu duhul, un șef de companie se prezintă într-un bio pe care-l face public, ca fiind ”a successful unlearner”, adică cel care uită cu succes.
Când nu cunoști omul ai putea fi tentat să te întrebi cum arată uitarea de succes…o fii rapidă…multă…completă…definitivă? Seamănă mai degrabă cu amnezia sau cu Alzheimerul?
Când ai lucrat cu el, îți este clar traseul profesional pe care l-a parcurs, îi cunoști capacitatea de analiză și sinteză sau abilitățile de a relaționa cu oamenii, știi precis că nu are ce să uite așa că te întrebi la ce se referă când se poziționează ca un uituc de performanță.
Realizezi că talentul lui special este, dincolo de memoria scurtă și selectivă, să pornească de la o greșeală minoră, apoi s-o gestioneze atât de prost, încât să devină o gafă de proporții în cel mai scurt timp. În faza asta, dacă poate, ascunde gunoiul sub preș, dacă nu, dă vina pe altcineva.
Cum face să-și dea foc la valiză big time? Foarte simplu:
E puțin în urmă cu vânzările. Intră-n panică. Ia decizii aberante precum creșterea irațională a țintelor oamenilor de vânzări, introducerea unor rapoarte suplimentare pline cu informații inutile, lansarea unor oferte de preț fără sens, reducerea bugetelor de marketing, bombardarea clienților cu mesaje inepte.
Renunță la morcov și abuzează de bici. Se transformă în polițai iar angajații devin maeștrii în a dribla sistemul, nu în a face mai multă treabă. Vânzările scad abrupt. Continuă cu măsuri tot mai stupide până sufocă afacerea.
Vorbește cu oamenii. Are vocea mică, privirea piezișă, discursul incoerent. Trezește suspiciune. Deși nu se uită în ochii interlocutorului, își dă seama că pierde controlul, vrea s-o dreagă dar devine și mai fals, neconvingător, strident.
Clientul amână decizia, apoi nu cumpără. Furnizorul cere mai mulți bani, termene de plată mai scurte. Partenerul își ia măsuri excepționale de precauție. Oamenii din organizație nu înțeleg ce se așteaptă de la ei. Devin frustrați, certăreți, greoi, nemotivați. Își plâng de milă în spațiul virtual apoi caută serviciu în alte părți.
Unii conducători știu când au greșit. Acceptă că nu sunt perfecți. Analizează întâi ce s-a întâmplat rău, apoi găsesc cele mai fericite soluții, învață ce să facă diferit data viitoare (relearn), progresează, câștigă experiență, devin eficienți.
Alții, precum eroul nostru, sunt mulțumiți de ei indiferent cât de dezastruos prestează. Ca să poată să-și vadă de mers în ritmul lor, să greșească de oricâte ori la fel, să-și mențină stima de sine la cote înalte, ei au nevoie doar să-și uite (unlearn) cu succes bâlbele, lufturile, autogolurile.
Vor învăța din neîmpliniri (relearn) numai cum să arunce vina pe alții, să pregătească din timp câte un țap ispășitor pentru fiecare zonă de risc, să-și acopere spatele mutând-se mereu în barca politică care este pe val, să păstreze pentru ei informațiile vitale ca să aibă arme în plus în războiul pe care-l poartă permanent, cu toți ce-i înconjoară.
Ferește-te de uitucul fără discernământ, care nu-și mai amintește nici puținul pe care l-a știut vreodată. Nu pentru că te va întreba mereu cum te cheamă, ci pentru că va schimba regulile în timpul jocului, va folosi tactici murdare ca să-și satisfacă interesele meschine. Va călca pe cadavre chiar dacă nu e cazul, doar ca să-și mențină forma.
Nu-și va respecta cuvântului dat, va abuza de umorul lui îndoielnic, va folosi judecăți de valoare pe post de feedback de performanță, va favoriza lingăii, va încuraja conflictele neproductive, va considera că are întotdeauna dreptate.
Pentru că toate astea trebuie să poarte un nume trendy-flendy-cool, le va spune, într-un singur, dar cuprinzător concept, ”successful unlearning”.
Apoi, obosit de atâta scremere creativă, va aștepta, cu inima cât un purice, cu urechile ciulite, să audă corul admiratorilor ridicându-l în slăvi. Cum nimeni nu va băga de seamă nici această nouă gogoașă umflată cu pompa va chema în ajutor uitarea (unlearn) și va mormăi în barbă: ”…nici mie nu-mi pasă de voi, oameni răi, neprietenoși, invidioși, ignoranți și indiferenți”.