Organizația trebuie să crească. Este nevoie de mai mulți clienți, de piețe noi de un market share mai bun. Conducătorii vorbesc despre creștere ori de câte ori au ocazia. Este o țintă prioritară. Creșterea, nu economia. Dezvoltarea, nu profitul. Extinderea piețelor, nu izolarea în portofoliul de clienți existenți.
Stabilesc obiective îndrăznețe și pun ceva presiune pe echipa de vânzări. În același timp obsesia costurilor îi face să-și păstreze buzunarele ermetic închise.
Creșterea începe să se vadă timid. Atât cât se poate face doar din entuziasm, fără suport material sau logistic. Ce fac managerii mai departe? În fiecare lună mai dau pe cineva afară.
Desigur nu angajează pe altcineva în loc sau, cel mult, lansează un proces de recrutare lent și confuz, care folosește criterii irelevante pentru nevoile de creștere ale organizației.
Nevoia echipei de conducere de a controla complet ce face fiecare angajat terece înaintea priorităților strategice. Decât să greșim sau să pierdem cinci lei pentru că nu am negociat un an, mai bine nu mai facem, zic magii de la financiar.
Oameni șterși, mediocrii și obedienți, rudele sau prietenii puternicilor zilei își fac apariția la seria interminabilă de interviuri, ba chiar sunt angajați uneori, pe criteriul că sunt de-ai noștri.
Obiectivele puținilor rămași sunt mărite constant fără ca cineva să-și pună problema cât pot oamenii să ducă.
Sau dacă e posibil să rămână motivați și preocupați să obțină rezultate în condițiile în care veniturile le scad continuu deși nu muncesc nici mai puțin, nici mai prost.
În același timp cerințele de a face rapoarte inutile ori de a respecta rigori administrative absurde cresc.
Desigur procesul de recrutare strâmb gândit și incoerent pus în practică favorizează numirea în poziții cheie a unor șefuleți care vor să înfigă broasca în ciment mult după ce ea a murit.
Pentru că nu se pricep la nimic altceva sau pentru că se complac în jocuri politice dubioase.
Pentru că le este cald și bine dacă se uită în altă parte când ar fi normal să reacționeze și să-și manifeste ”profesionalismul” apărând valorile și principiile companiei sau apelând pur și simplu la bunul simț elementar.
Pentru că au simțit că sunt evaluați în funcție de apartenența la o gașcă, nu pentru rezultatele obținute.
Creșterea productivității unei echipe are limite. Forțând lucrurile și impunând așteptări lipsite de realism vei putea obține maxim rezultate modice pe termen scurt sau nici atât.
Deși pare simplu de înțeles, mulți manageri mai puțin pregătiți ignoră că nu poți să crești compania atunci când te concentrezi pe reduceri de costuri și de personal.
Să te bucuri că ai economisit 2 lei după ce ai lăsat un fluviu de oportunități să treacă pe lângă tine este caracteristic pentru aceste personaje preocupate mai degrabă de mici șmenuri contabilicești decât de punerea în practică a unei viziuni coerente.
Oricine ar vrea să conducă o organizație agilă în care procese eficiente coordonate de oameni cu abilitățile necesare să producă rezultatele dorite în condiții optime de cost.
Atunci când te concentrezi exclusiv pe reducerea cheltuielilor și asta devine o obsesie pentru tine, ai în vedere că nimeni nu a devenit lider de piață datorită abilităților de contabil.
Poate a venit vremea să încerci să construiești folosindu-ți logica, bunul simț și abilitățile de dezvoltator. Sau dacă nu poți, să te dai la o parte.
