Un papagal a spart niște bani. Foarte mulți bani. După unele surse 7 milioane de euro numai în week-endul lansării. Și-a atins scopul și e mândru de el. A vopsit gardul în magenta.

Ce-i drept fără să pună înăuntru leopardul sau orice altceva. Adică a participat la lansarea unui nume nou de companie care nu este însoțit de nicio ofertă, nici un produs și nici un serviciu care să merite pomenit.

Singura chestiune oarecum utilă ar fi că, dacă ești concomitent abonat Romtelecom și Cosmote, ai putea primi o singură factură în loc de două. Chirurgie pe creier, nu glumă!

Asta nu-i împiedică pe cei de la Forbes să-l numească cel mai puternic păcălici din marketingul românesc. S-au ferit, chiar și ei, să se facă iremediabil de cacao numindu-l rapid, deștept, creativ sau eficace.

S-au mulțumit să scoată în evidență capacitatea unică a specimenului de-a arunca banii firmei pe fereastră fără să aducă nici un beneficiu, ba chiar reușind să alunge niște potențiali clienți.

Ia uite niște reacții pe twitter de la consumatorii încântați de marketing mix-ul gândit de strategul cel puternic pentru ziua memorabilei lansări:

”Site-ul Romtelecom nu era gândit pentru mobil, nici http://www.telekom.ro . Pentru ca „telefonie mobila” zice Mihai Seceleanu

”Pentru că nu erau de ajuns 2 cântăreți proști pe scenă, alături de Inna cântă și Puya” ne spune Șerban Păun și continuă ” M-am dus să văd ce se întâmplă cu marea lansare a lui pește. Am fost degeaba, dar deh… Nu-s prezicător.”

Revenind la ideile și principiile care-i definesc activitatea puternicului brand manager Telekom ele sunt:

Înțelege-ți consumatorul – botează-ți campania invazia germană pentru că principala nevoie a consumatorului român este să fie cotropit de nemți și să primească în loc de servicii de telefonie și date mai deștepte, pete de culoare-n bot, în timp ce navighează liniștit pe net.

Fii consistent – dacă tot nu trecuseră nici doi ani de la ultimul rebranding care n-a avut nici un efect, mai bagă unul complet stupid ca să-ți omori cu zile angajații obligați să vopsească contracronometru rafturi, geamuri, case de marcat și alte alea.

Promovează inovația – schimbă culorile, cumpără toate mediile, gândește-te cum să strici cât mai mulți bani în cel mai scurt timp dacă se poate fără nici un efect asupra vânzărilor. Fă nimic util într-un fel cu totul nou.

Ține-ți promisiunile – oferă servicii proaste, mai proaste, și mai proaste, cele mai proaste. Păstrează însă prețurile mari și acoperirea varză. Oferă clientului o experiență de coșmar și nu te lăsa înduioșat de speranțele lui că-i vei rezolva problemele.

Cât despre puterea cea mare a omului nostru de marketing ea îi vine, nu din risipirea fără discernământ a cașcavalului germanic, ci din:

Pasiunea cu care comunică un conținut ce nu interesează pe nimeni, cu care ignoră produsele, serviciile, raportul calitate/preț și clienții dar se concentrează pe distribuit mesajul inept acolo unde este cel mai simplu (TV și eveniment) și unde segmentele țintă s-au obișnuit deja să-l ignore.

Integritatea care-l ține departe de piață, de înțelegerea competiției sau a echipei cu care colaborează este completată de efortul susținut de a ghici ce vrea superiorul lui ierarhic, de a îndeplini întocmai și la timp orice prostie cu iz politic care să-i susțină creșterea-n carieră.

Deschiderea cu care ia în calcul idei noi, teritorii noi, soluții de integrare ale campaniilor internaționale ca apoi să aleagă drumul cel mai complicat, inept și lipsit de riscuri.

Cu care găsește mereu insuccesul și când îl caută și când doar merge orbește spre nimic. Dacă vreți un exemplu aruncați o privire pe twitter la câți omuleți au fost activi pe hastagul #fanmagenta și veți înțelege imediat.

Cineva spune pe Facebook că: ”magenta este noua culoare a gafelor în marketing” și foarte probabil are dreptate.

Dincolo de marketing, acest  director de comunicare și strategie de marcă, cu 12 ani de experiență în multinaționale, nu are nicio legătură nici cu strategia, nici cu comunicarea și nici cu marca.

Este doar un băiet sărac cu duhul care confundă obediența, verbalizată într-un limbaj de lemn, cu profesionalismul corporatist și rezultatele cu zgomotul.

Cine o să-l mai cheme pe papagal să arunce saci cu bani pe fereastră când Telekomul înglodat în datorii o să tragă obloanele? N-o fi păcat să se risipească atâta pricepere, dedicare și talent?

Articolul din Forbes care m-a inspirat îl găsești aici.