Una dintre întrebările de care nu scapi când îți cauți un job este ”de ce ai plecat de pe unde ai mai dat tu cu sapa în trecutul tău glorios”.

Când vorbești cu o companie specializată, cel care recrutează încearcă să afle informații despre ce te-a făcut să pleci sau ce-ai făcut de te-au dat afară, astfel încât să înțeleagă dacă-și poate face clientul să-ți înghită povestea, ca să scape în sfârșit de contractul de care s-a plictisit demult și să-și ia în sfârșit banii.

Îl mai interesează și dacă poți să reziști acolo unde-și propune să te plaseze măcar până expiră garanția pe care o oferă ca să nu fie obligat să reia pe gratis procesul de recrutare.

Hai să vedem ce te-a făcut cu adevărat să pleci de la ultimul job și ce variantă folosești pentru uzul comercial și pentru urechea semi-închisă a oamenilor care recrutează:

Ai 25 de ani. Înțelegi repede, ai putere de muncă și vrei să demonstrezi că poți face ceea ce pare imposibil. Ești aruncat în mijlocul acțiunii și ai rezultate excepționale.

CEO-ul experimentat care conduce afacerea te vede ca pe un pericol pentru ceilalți, pentru fluxul business-ului și pentru ce-și propune el să realizeze. Te trece într-un departament de suport vânzându-ți o poveste frumoasă, cu zâne, cum că numai tu poți să faci roata să se învârtă.

Chiar și în noul aranjament produci minuni numai că nu mai sunt nici la fel de vizibile, nici la fel de importante și nu afectează pe nimeni. Ușor, ușor te dezumfli. Mai stai pe acolo un an doi pentru că încă nu înțelegi ce ți se întâmplă sau unde vrei tu să ajungi și care-ți este menirea în viață.

Apoi, dacă nu pleci la timp, ești dat afară pe șest. Care este motivul plecării pe care-l mărturisești companiei de recrutare? Caut un proiect care să-mi ofere noi provocări!

Ai 35 de ani. Deja ești manager, chiar dacă nu de top, și-ți bați capul cu atingerea obiectivelor, bugete, dimensionarea optimă a echipei. Începi să înțelegi cu adevărat cum funcționează organizația dar ești încă prea poet ca să dai importanța cuvenită jocurilor politice.

Îți dorești să demonstrezi cum se face treaba prin muncă inteligentă, un pic de inovație, colaborare și încălcarea regulilor stupide pe care nu și-a bătut nimeni capul să le actualizeze astfel încât să poți fii  cu adevărat eficace. Însă omul numărul 2 din echipa ta vrea și el să avanseze și n-are loc de tine.

Bate palma cu șeful tău care nu-ți suportă atitudinea de primadonă neimplicată politic, strâng hârtii compromițătoare, te împing să iei decizii pe muchie de cuțit până dai greș ”big time”.

Atunci scot ”dosarul” care arată că ești un manager dus cu capul al cărui unic scop este să se afirme și să desfidă regulile companiei…Pleci sau ești dat afară. Care este motivul plecării pe care-l mărturisești companiei de recrutare? Caut un proiect mai complex!

Ai 45 de ani. Ești deja în echipa de top management. Tot nu-ți place politica dar deja știi că este importantă și-i acorzi timp și energie astfel încât să-ți păstrezi ceva independență și să-ți poți apăra oamenii din subordine când sunt atacați din afara zonei tale de influență directă.

Te concentrezi pe aplicarea strategiei agreate cu managementul de afară al multinaționalei în care activezi. Încerci să spargi barierele dintre departamente și să-ți convingi colegii că organizația în care fiecare are silozul lui nu este și nici nu are cum să ajungă foarte eficace.

Valorile și principiile companiei îți dau dreptate, există inițiative strategice care să așeze lucrurile în sensul pe care-l promovezi. Doar că CEO-ul simte că îi ataci în mod direct prerogativele, că faci tu ceea ce ar trebui să facă el dar nu are nici pricepere, nici chef și nici interes.

Te pune pe lista indezirabililor și începe să ți-o tragă cu orice pretext indiferent cât de tâmpit. În 6 luni pleci sau șeful tău strânge destule cât să convingă managementul străin că trebuie să te dea afară. Care este motivul plecării pe care-l mărturisești companiei de recrutare? Caut un proiect în care să-mi pot pune în valoare viziunea.

Aș putea continua cu exemplele de una s-a întâmplat și alta, mult cosmetizată, povestim până săptămâna viitoare dar nu văd ce rost ar avea.

Mă întreb ce-i face pe clienți și implicit pe cei din firmele de recrutare să afirme că-i interesează la candidați atitudinea, gândirea ”out of the box”, abordarea antreprenorială și stabilitatea profilului moral când de fapt caută campioni ai ”compliance”-ului, obedienței sau simple prelungitoare ale telefonului managerului polonez (ungur, turc, slovac, etc) care răspunde și de România.