Lucrurile ar putea să meargă mai bine. Nu ești chiar în cifre dar nici foarte departe de ele. Totuși ești frustrat.

Știi că ești liderul care livrează mereu rezultatele promise, numai că acum există o șansă bună să nu reușești și asta te enervează cumplit.

Ce vor crede cei care te urmează? Cum vor reacționa cei pe care-i ții sub papuc doar abuzând de pârghiile ierarhice?

Ai putea să te trezești contestat când dai cu pumnul în masă. Ba chiar mai rău, luat la mișto în discuțiile informale.

Angajații răi, invidioși, nerecunoscători vor zice că nu mai ești ce-ai fost, că ai luat decizii proaste, că ai ratat obiective aparent ușor de atins. Că ai putea fi schimbat cu un lup mai tânăr.

Desigur că nu e vina ta că situația a scăpat de sub control. E obligatoriu să găsești de urgență un vinovat. Și să-l  pedepsești exemplar ca să dai contestatarii cât mai încet.

Nu trebuie să fie cineva care a greșit, un țap ispășitor este de ajuns.

Sacrificarea lui te va salva de întrebările șefilor și îți va menține imaginea de Mesia în fața angajaților.

Sau așa crezi tu, acum că ești prins la înghesuială.

Oricât de tentant ți se pare, ca lider aflat în corzi, să folosești scenariul descris mai sus, gândește-te bine înainte să-l pui în practică.

Presupunând că șefii tăi nu sunt prea deștepți sau se uită-n altă parte și cumpără șmecheria asta ieftină, oamenii din organizație vor înțelege exact ce ai făcut iar reacția lor va fi în consecință.

Tocmai ai creat o cultură în care nimeni nu-și va mai asuma riscuri.

Preocuparea principală a oamenilor va fi să-și acopere fundul propriu. Să arunce la rândul lor pisica în curtea unuia mai nou sau mai puțin vigilent. Să se acopere cu hârtii. Rezultatele companiei vor veni pe locul 100 în topul priorităților.

Informațiile pe care le vei primi vor fi, în măsura posibilităților, ce vrei tu să auzi nu ce se întâmplă cu adevărat.

Motivarea echipei va fi minimă. Lașitatea și ipocrizia ce te caracterizează vor fi vizibile chiar și din sistemul solar vecin.

Nu în ultimul rând, prețioasa ta imagine va fi distrusă, dacă nu pentru totdeauna, pentru foarte multă vreme.

Agenda ta ascunsă tocmai a devenit străvezie. Oamenii au înțeles că nu ai scrupule. Că principiile și valorile pe care le clamezi sunt doar vorbe goale.

Moralitatea ta îndoielnică este o amenințare reală pentru fiecare membru al organizației, orice om cu scaun la cap își va lua toate măsurile de apărare la care se poate gândi.

Dacă scopul tău nu este să-ți transformi organizația într-un cuib de viespii înfuriate evită strategia țapului ispășitor.

Este cu mult mai productiv să vezi ce merge cu adevărat prost și să te apuci să repari, învățând ce este de învățat din lecțiile trecutului.

Să te ocupi de identificarea cauzelor reale și de înlăturarea lor, nu de găsirea și torpilarea unor vinovați reali sau închipuiți.

E absolut suficient să propui sau să accepți cea mai bună soluție. Nu moare nimeni dacă sari peste vânătoarea de vrăjitoare.

Să sacrifici cel puțin un om, pentru o cascadorie de imagine care nu păcălește pe nimeni pe termen scurt te descalifică definitiv în ochii tuturor celor care înțeleg e faci.

E tentant pentru managerii lipsiți de experiență să dea vina pe subalternii lor dar inutil și neproductiv.

Așa că mai bine te abții. Îți asumi responsabilitatea deciziilor luate voluntar sau tacit fără să arunci cu pisica-n curțile vecinilor.