Când accepți o poziție manageriala devii, fie că-ți place sau nu, responsabil pentru prestația oamenilor din subordinea ta. Rezultatele echipei sunt de acum încolo și rezultatele tale.

Nu mai ești în poziția care să-ți permită să dai vina pe alții sau să te prefaci că habar n-ai cum s-a ajuns pe fundul prăpastiei.

Nici nu vrei să te transformi în obsedatul de control care ia singur toate deciziile și taie aripile celor care pot să gândească sau să acționeze eficient fără să fie ghidați la fiecare pas.

Te confrunți adesea cu situații în care trebuie să balansezi dorințele și preferințele tale cu binele echipei sau al businessului. În astfel de momente se vede clar diferența între cei capabili să conducă și ceilalți care doar au o poziție de conducere.

Această alegere nu este un moft, ci o chestiune de profesionalism, integritate și înțelegerea felului în care funcționează organizația.

Orice manager are la activ decizii foarte reușite, mediocre și groaznice pentru că suntem cu toții oameni, așa că nimeni nu se așteaptă să fii perfect.

Toată lumea se așteaptă însă să dai maximum posibil pentru atingerea țelurilor comune ale organizației, să fii cinstit cu tine și cu ceilalți și să nu te abați de la direcția strategică pe care se presupune că ai stabilit-o.

Important este să înțelegi că poziția de conducere în care te afli te obligă să găsești cele mai bune soluții ca să satisfaci interesele clienților, angajaților și acționariatului înainte de a lua în calcul interesele tale personale.

Tu lucrezi pentru succesul companiei. Asta înseamnă că ești responsabil pentru felul în care se investesc resursele umane și materiale, nu stăpânul lor. Eficient este să te gândești cum să faci viața mai simplă colaboratorilor, furnizorilor și clienților tăi înainte să aloci fonduri pentru construirea statuii personale.

E bine să înveți cum să înlocuiești zicătorile de tip „nu-mi place” sau „nu sunt de acord” cu întrebări de tipul „în ce fel ne ajută propunerea ta să ne atingem scopul?” ca să beneficiezi de aportul maxim al celor cu care lucrezi.

E preferabil să nu confunzi organizația cu propria moșie și să nu uiți că oamenii care îți raportează îți sunt colegi, nu sclavi. Asta înseamnă să stabilești așteptări și obiective clare. Să încurajezi comportamentele corecte. Să judeci cazuri similare cu aceiași măsură. Să recompensezi performanța reală.

Rolul tău ca lider este să mediezi eventualele diferențe și să găsești soluții productive, nu să te transformi într-un amplificator de presiune. Pentru că, dacă asta e tot ce faci, nu ești un conducător, ci doar o curea de transmisie sau o prelungire inutilă a telefonului superiorului tău ierarhic.

Oamenii au mare nevoie de un conducător hotărât, care știe ce vrea. Dacă le lipsește un șef de calitate ei se lasă pe tânjală. Nu mai duc la bun sfârșit niciuna dintre inițiativele care cer efort susținut.

Își stabilesc aiurea prioritățile, devin extrem de îngăduitori atât cu termenele de livrare cât și cu aprecierea rezultatelor.

Fii conducătorul care face lucrurile să se întâmple, nu cel care se plânge că nu poate sau nu are cu cine. Evaluează precis situațiile prin care trece compania, ia deciziile la timp, nu stabili obiective aiuritoare, luptă-te fără încetare pentru binele comun.

Refuză să accepți de la superiorul tău ierarhic teme care nu pot fi duse la bun sfârșit, pentru că nu vei găsi nici acum, nici mai târziu, o ieșire decentă din corzi.

Fă toate astea și vei fi apreciat!