Te-ai lăsat copleșit de strălucirea brandului tău personal, fără să-ți bați capul dacă ea este de calitate sau doar rezultatul unei conjuncturi fericite. acum, când a trecut ceva timp și  n-ai livrat nimic, ți-o iei în bot.

E perfect normal să te iubești, să crezi că meriți să fii adulat, să-ți placă de tine exact așa cum ești sau să-ți protejezi imaginea chiar dacă ai prestat submediocru. Doar ești om.

Nu te-a ajutat cu nimic că ai ajuns, întâmplător, în Nirvana imaginii personale. De fapt te-a încurcat pentru că te-ai crezut extraordinar, infailibil, perfect, mult înainte să fi produs ceva concret.

Te-ai văzut cu bagajele-n căruță, prea bun ca să mai gândești, darmite ca să-ți sufleci mânecile și să miști ceva. Ai sperat că nu mai ai nimic de demonstrat deși lucrul bine făcut pe care l-ai promis este doar o zicătoare goală de sens sau conținut.

Între timp, admiratorii care te pupau  în cur până mai ieri, s-au trezit din somn, își doresc azi altceva și mâine încă ceva. Sigur că sunt superficiali, indeciși, imaturi și infatuați. Așa au fost mereu, doar că au crezut o vreme-n tine. Apoi li s-a terminat răbdarea.

Au înțeles ce au vrut ei din promisiunile tale confuze. Iar acum îți reproșează că nu ai produs nimic, că n-ai nicio direcție clară, că ești arogant, încrâncenat, incapabil să-ți asumi riscuri, rigid și ineficient.

Te întrebi ce puteai să faci diferit? E simplu:

Să arăți ceva rezultate

Nu interesează pe nimeni că mergi cu șapte mașini în coloană, că faci săptămânal naveta la Sibiu, că muncești rar și prost sau că, după jumătate de oră de discuții mai încordate îți cade capu-n piept de oboseală.

Românii ar vrea să vadă că au și ei ceva de câștigat din parteneriatul cu tine. Chestiuni palpabile care să îmbunătățească viața, nu vorbe goale. Pe unde le-ai ascuns?

Să fii mai mult viu decât mort

Când nu pari împăiat lumea crede că ești de plastic sau că joci poker la profesioniști. Dai din gură fără să spui nimic. Exceptând mai vedem sau mă mai gândesc, nu ai nici un punct de vedere care să conteze.

Te aștepți probabil să-ți țină de cald o veșnicie faima de primar fantomă al orașului ce a fost capitala culturii europene. Demonstrezi la fel de multă căldura, pasiune și empatie ca un buștean din pădurile pe care le defrișează cu nesimțire amicii tăi austrieci.

Să gândești înainte să deschizi gura

Poate că e greu și dureros să faci asta dar te-ar salva de multe neplăceri. N-ai mai spune-n senin că ești vândut americanilor. Ai ezita înainte să te îmbraci la o adunare populară exact ca Ceaușescu în ziua când l-a abandonat elicopterul la Târgoviște.

Poate ți-ai lua mai puține concedii în general ori le-ai petrece mai aproape de casă, ai respecta deciziile definitive ale justiției pe care o ridici în slăvi și n-ai mai insista că ai ajuns milionar în euro din meditații la fizică.

Să-ți asculți echipa

Ai consilieri pe lângă tine care te sfătuiesc de bine, atât cât îi duce priceperea. Ascultă-i măcar din când în când. Crede-i atunci când îți spun că ești în slujba comunității, nu stăpânul ei.

Fă un efort să arăți că-ți pasă de oameni tot timpul, nu numai când nu sunt prin preajma ta și nu-ți deranjează somnul de frumusețe cu problemele lor insignifiante. Nu mai arunca cu paltoane după șoferi, e o reacție de golan analfabet, nu de președinte înțelept.

Învață limba română vorbită, fii scurt și la obiect dacă altfel nu-ți iese, evită să glumești pentru că ai un simț al umorului discutabil, complet nepotrivit pentru poziția pe care o ocupi.

Să-ți pese de oameni

Te concentrezi să pari deștept, imparțial, eficient, altfel decât locatarul bețiv pe care l-ai evacuat de la Cotroceni. Numai că agenda țării nu este despre tine, după cum nu a fost nici despre el.

Ai fost pus în fruntea bucatelor ca să aduci valoare celor pe care-i conduci, nu să-ți construiești statuie. Faptul că păstrezi vagi aparențe de funcționar ocupat, în timp ce freci duda, nu e chiar ce se așteaptă de la tine.

Să respecți valorile pe care le trâmbițezi

Iubești justiția până când ea-ți confiscă o casă care-ți aducea un venit exorbitant. Apoi ea devine abuzivă, influențabilă, controlată de presă pentru că ți-a luat jucăria preferată.

Ești un moderator de excepție, ți-ai înțeles rolul de arbitru imparțial, nu te amesteci în jocurile politice până când nu ai nevoie de un guvern al tău. Atunci o dai dracu de democrație că doar te-ncurcă la mers.

Vii din Sibiu dar o întorci ca la Ploiești.

Poți să fii sigur că ai dat greș atunci când brandul tău personal este numai o caricatură negativă cu tușe clare și groase. Sfârșitul popularității este aproape, iar soluțiile sunt puține.

Toată lumea a înțeles că aduci ghinion. Că n-ai nimic de spus cu sau fără căciula lui Ceaușescu pe cap. Că ești implicat până peste cap în falsificarea unor acte de proprietate. Că ai câștigat din meditații la fizică cel puțin 6 case.

Nici nu mai contează dacă ai făcut trafic de carne vie în tinerețe sau ai dat fraudulos clădiri Forumului Cultural German și altor organizații din care făceai parte pe vremea când erai primar.

Cel mai probabil nu vei mai putea să te transformi niciodată într-o persoană măcar neutră pentru omul de pe stradă. Ai abuzat de încrederea suporterilor tăi și ai dat apă la moară celor care te-au văzut de la bun început ca o figură pierzătoare.

Privirea ta tâmpă, discursul plictisitor, bâlbâiala obositoare, mofturile de adolescent isteric, lipsit de cei 7 ani de acasă, plus disprețul evident față de om, pe care-l consideri inferior prin definiție, au săpat o prăpastie fără fund între tine și publicul care te-a susținut vremelnic.

Nu vei ajunge niciodată un om de stat, vei rămâne doar un alt politician de duzină care temporizează, arată cu degetul spre vinovați reali sau imaginari, în timp ce-și bate capul exclusiv cum să-și umple buzunarele. Primul tău pas în personal branding a fost arătură, la fel și următorii. Ein mann, ein worterbuch!