Social media a schimbat deja complet peisajul. Pentru utilizatorul furios știrile vin de acolo, mesajele către comunitatea virtuală pleacă pe acolo și mare parte din relațiile cu partenerii sau clienții se desfășoară tot acolo.

Marketing-ul a fost democratizat și avem la dispoziție un teren de joacă imens unde putem să ne facem vizibil conținutul educând, distrând sau informând publicul interesat.

Se vede cu ochiul liber că managerii, directorii și alți tovarăși conducători supremi se mișcă mai greu spre deloc în mediile sociale pentru că sunt nevoiți să gestioneze interacțiunea neprotejată cu oameni care nu sunt impresionați de mușchii lor ierarhici și nici nu pot fi puși cu botul pe labe printr-o simplă ridicare de sprânceană.

Să ne gândim ce-i împiedică în realitate pe șefii infailibili să fie o prezență activă în discuțiile de business care se poartă în mediile sociale:

Sunt timizi și feciorelnici deci nu vor să-și arate adevărata personalitate de autocrați, stăpâni de sclavi absoluți pe plantația organizațională.

Pot ascunde asta când participă la vreun eveniment de seară sau dacă e nevoie să țină un discurs în public, însă în social media, pe termen mediu, le este frică să nu se dea de gol repezind clientul nemulțumit sau ignorând nonșalant subiecte incomode.

Consideră declamativ că informația este putere, de fapt nu au o viziune sau un mesaj de transmis și merg pe ideea că dacă nu zic nimic există o șansă bună să fie confundați cu niște gânditori înțelepți și profunzi.

Dacă tot nu ai anunțat nicio direcție este relativ simplu să-ți asumi meritele tuturor succeselor și să pasezi vina oricărei gherle fără să-ți murdărești șosetele de friptură.

Poveștile lor sunt plictisitoare scrise și vorbite în limba corporateză, puse în power point-uri stufoase care-i prostesc în mod egal pe cei care le prezintă si pe cei care le ascultă.

Îmi spunea zilele trecute o domnișoară isteață și vioaie de ce a demisionat dintr-o poziție foarte bine plătită de executiv de marketing într-o multinațională de telefonie mobilă: ”până când să mai fac și eu power point-uri idioate pentru directori rudimentari care-și petrec toată ziua în întâlniri inutile?”

Urăsc riscurile, întrebările incomode sau interpelările care le-ar putea afecta imaginea de zână suavă și perfectă.

Nu le place să exprime un punct de vedere și pentru că nu se pot decide care este cel mai uscat, curat, frumos mirositor, dar mai ales pentru că nu vor să greșească demonstrabil.

Cred că toată lumea îi iubește, ceea ce e oricum imposibil, și se ascund după un munte de platitudini convinși că asta este rețeta minune pentru obținerea popularității supreme.

Sunt pompieri, adică sting focurile în ordinea în care apar fără să știe de ce fac asta, ce au de câștigat sau de pierdut, ei sau organizația lor.

Pot să impună în interiorul companiei acest tip haotic de a (nu) face lucrurile să se întâmple dar nu vor reuși niciodată să  răspundă convenabil întrebării ce ne face să ne lăsăm duși de val în loc să avem o strategie.

Există desigur și beneficii majore care vin datorită unei prezențe active, coerente și consistente în social media pentru cei aflați deja într-un vârf de scară ierarhică:

Mesajul de brand personalitatea conducătorului sau viziunea business-ului pot fi cunoscute și propagate repede, clar, cu detalii către toți oamenii care vor să știe aceste povești.

Se pot construi și dezvolta  rapid relații trainice cu partenerii, clienții și publicul pentru că ai platforma necesară transmiterii conținutului, răspunsurilor la întrebări sau a soluțiilor optime la probleme și oportunități presante.

Lumea ajunge să te cunoască și, implicit, să te placă sau să te urască. Asta aduce cu sine o crește a încrederii și o consolidare a brandului personal care te va face să câștigi timp și precizie în viitor când vine vorba de inițiative importante, oportunități de afaceri sau procese de recrutare.

Conducătorii care nu folosesc puterea mediilor sociale sunt în urma vremurilor, ratează oportunități de business și networking majore aducând astfel deservicii importante firmei lor.

Incapacitatea de a pune în practică o strategie de social media nu rămâne neobservată, brandul lor personal are de suferit iar lipsa unei amprente în spațiul virtual vorbește de la sine despre cât unt de adaptabili.

Așa că: ”Măi băieți (și fete) puneți mâna pe lopeți!”