Politicienii își aleg cu grijă cuvintele. Nu vor să supere pe nimeni pentru că știu că roata se învârte și ar putea să-i strivească. Preferă să rămână anonimi și plictisitori decât să susțină un punct de vedere controversat.

Își pregătesc din timp țapii ispășitori, vopsesc atent realitatea cât să fie credibili când arată primii cu degetul dacă lucrurile iau o turnură discutabilă, se uită după încă o sursă de profit care să le umple buzunarele fără fund.

Motivul principal pentru care printre politicieni sunt puțini lideri este că aceștia evită să-și facă dușmani.

Este scump și neproductiv să respecți valori și principii în loc să te împrietenești de fiecare dată cu cine este nevoie pentru a trece peste hopul care urmează.

Evaluează și reevaluează oameni, situații, restricții, beneficii posibile și până la urmă găsesc soluția compromisului pentru binele general astfel încât să compenseze diferențele și divergențele trecutului chiar și cu prețul sacrificării viziunii, ideologiei, tovarășilor de drum.

Nimic nu mai contează decât să fie bine ca să nu fie rău și să ”aibă gura tuturor” ce să mănânce.

Să fie prietenie și cârdășie pentru că valorile și principiile, oricât de minunate par în teorie, practic nu țin de foame!

Ce este diferit în business față de politică?

Mulți conducători de business au un scop și se implică total în atingerea lui.

Prețul pe care un lider adevărat nu va fi niciodată dispus să-l plătească este acela al renunțării la viziunea în care crede cu pasiune și pentru care face imposibilul dacă este nevoie.

Convinge și inspiră oameni, inventează resurse din piatră seacă, găsește soluții de ieșire din orice fundătură pentru a-și pune visul în practică.

În drumul spre atingerea scopului conducătorul de business își poate face dușmani pentru că lucrează pentru binele pe termen mediu și lung al organizației, asumându-și de cele mai multe ori costurile personale și profesionale ale acestei abordări.

Politicianul nu-și permite costuri de imagine niciodată și atunci apelează la soluții paliative.

Mai mult, politicianul se va preface că-l preocupă problema doar dacă este sub reflectorul opiniei publice.

După ce trece valul va prefera să amâne soluționarea ”sine die” în speranța stupidă că va dispărea de la sine sau nu va mai fi niciodată în văzul lumii sau în gura presei.

Unii lideri de business înțeleg că nu pot obține rezultate excepționale mulțumind pe toată lumea și prin urmare nu-și fac din fericirea maselor un obiectiv.

Ei pot supraviețui, fără sechele grave, unei perioade de impopularitate în propria organizație cu condiția să respecte valorile comune, etica și, la capătul liniei, să depășească, prin rezultatele obținute,  așteptările tuturor celor implicați.

E cu mult mai sigur și mai eficace să nu-ți conduci organizația ca un politician pentru că leadershipul nu este un concurs de popularitate.

Dacă-ți înțelegi menirea de lider poți și trebuie să iei deciziile dure astăzi pentru a asigura un viitor mai bun pe termen mediu și lung fie că ești manager sau om politic.

Asta înseamnă să ai o viziune care să te pună în mișcare, să crezi în ea cu suficientă pasiune cât să poți să-i molipsești și pe ceilalți, să-ți respecți valorile și principiile morale, să construiești și să menții relații productive cu toți oamenii cu care interacționezi.

Cu toate astea în business ca și-n politică găsești manageri care încearcă să mulțumească și capra și varza, nu știu să spună nu, își schimbă valorile și principiile ori de câte ori le-o cer interesele mai mult sau mai puțin meschine și nu dau doi bani pe moralitate.

Îi pasionează jocurile de culise mai mult decât rezultatele, nu știu mai nimic despre ce este o organizație și cum se conduce ea, dar se cred dumnezeu pe pământ pentru că pot lua niște decizii care influențează viața colegilor.

Ce pricep mai puțin cei care fac politică, la serviciu sau în viața publică, este că încrederea oamenilor se câștigă ușor dar se păstrează greu.

Acționând la fel ca marea masă, fără să-și asume riscuri sau să-și susțină punctele de vedere pe care s-au ridicat, devin încă un nimeni, într-o masă amorfă de politruci impotenți.

Putem spune liniștiți că e plin de politicieni atât în business cât și în politică. Din nefericire pentru noi toți, liderii sunt mult mai rari. În ambele domenii.