Am văzut zilele trecute un interviu televizat cu un șef de companie privată extrem de șmecher, atât de șmecher încât nu mai avea loc de el însuși pe platoul de filmare. În discursul lui gol de sens, regele nostru își ridica statui peste statui, încerca să-și bage pe gâtul spectatorilor, ca un piețar netalentat, ideile, serviciile sau priceperea inegalabilă.
Arunca astfel nonșalant pe fereastră banii investiți pentru ca această apariție TV să existe, împreună cu eforturile echipei de PR și, cel mai grav, cu încrederea publicului pe care voia să-l cucerească.
E de bine că antreprenorii au înțeles că e absolut necesar să apară în public ca să creeze un brand personal, unul de companie sau unul de angajator astfel încât să aibă niște beneficii pe termen mediu și lung. Că tracul, nevoia de zbura pe sub radar sau timiditatea lor proverbială nu-i mai țin prizonieri în genunchi sub birourile personale.
E de rău că vin la televizor, la fel ca-n viață, complet nepregătiți de luptă. Nu au o strategie de comunicare clară, nu-și propun obiective logice pentru fiecare apariție în parte, jonglează cu prea multe idei pe care nu-și bat capul să le sintetizeze. E și mai rău că nu-și cunosc publicul țintă, nu au nicio idee ce-și dorește el iar asta-i face să vorbească mult, prost, irelevant.
Ce ai putea să faci tu diferit, dragă Antreprenorule dornic de a-ți îmbunătăți imaginea prin apariții publice de orice fel?
Ai putea să înțelegi că nu e cazul să vinzi nicio secundă, deoarece apariția publică al cărei erou efemer pari nu este despre tine, ci despre cei care te urmăresc. Prin urmare dacă vrei să cucerești atenția audienței străduiește-te să educi, să informezi, să dezvălui practici de succes. Fără să te dai mare sau să fii egocentric!
Ai mai putea să vorbești cu publicul, nu către el. Să folosești limba pe care o stăpânesc cei cărora te adresezi, pentru că vrei să-i ajuți să înțeleagă, nu să le demonstrezi că ești un maestru în domeniu, incapabil să-și exprime gândurile inteligibil.
Desigur asta cere un pic de pregătire, o înțelegere clară a nevoilor celorlalți, o abordare altruistă, un limbaj adecvat, ceva empatie. E recomandat să dai deoparte romgleza sau corporateza, să-i lași pe cei mai săraci cu duhul să explice “ce face sens” sau la ce să „ne focusăm”.
Spune o poveste închegată, cu un fir narativ clar și învățăminte practice ușor de aplicat. Zi-i omului ce-l interesează, trezește-i emoții puternice și dorința să acționeze. Încearcă să nu te pierzi în mii de paranteze, să nu pleci pe trei cărări odată ca să duci la liman doar una.
Asta dacă-ți propui să fii ținut minte pe termen lung pentru că ai spus ceva ce contează, nu doar pentru 10 minute deoarece ai avut o apariție scenică drăgălașă completată de gropițe-n obrăjori și un zâmbet de vedetă.
Din păcate pentru noi toți regele va rămâne gol încă o bună bucata de vreme pentru că nu-i intră-n cap deloc că nu merge să aburești mereu, să te dai empatic când nu-ți pasă nici un pic, să te duci câine surd la vânătoare, să te crezi întruchiparea divinității pe pământ, pentru că cel care cumpără nu-i tâmpit și sesizează imediat inconsecvențele de discurs sau de personaj.
Înainte să-și pună măcar șosetele, șeful din povestea mea și alții ca el ar trebui să priceapă că nu există conținut neutru, ci doar relevant sau nu. Iar conținutul nerelevant e nociv, are darul să arate tuturor că nu ești credibil, nu te pricepi sau nu-ți pasă, că nu meriți să-și investească încrederea în tine. Așadar dacă n-ai nimic inteligent de zis mai bine taci și te rogi zeilor locului să pari filozof.
Dar dacă tot investești bani în comunicare, îți propui să clădești o comunitate și să transmiți încredere clienților potențiali, ajută-ți publicul să-și atingă obiectivele, spune-i povești care-l interesează. Nu-ți lăsa ego-ul sau dorința de a arată competitorilor ce puternic, deștept și frumos ești să-ți distrugă mesajele. Iar dacă nu poți singur, apelează la specialiști.
