Este traumatic să lucrezi cu un șef complet lipsit de umor. Se poate însă și mai rău, anume să ai un șef lipsit de umor care se crede stand-up comedian pentru că acest specimen grobian nu va rata nicio ocazie să te streseze cu glumele lui sovietice: ”Te-ai întors și tu din concediu? Nasol, speram să nu te mai văd…” sau ”Cât timp să te mai învăț, pe gratis, lucruri elementare?” sau ”Până când speri să te mai plătesc degeaba?” sau ” Cu ce se mai ocupă azi sclavul meu preferat?”

Managerul mai sus pomenit, cu noroi sub unghii, fruntea îngustă și 200 de cuvinte-n vocabular, nu pricepe că umorul în business este doar un mod amuzant de a transmite mesajul dorit.

Că el, umorul adică, ar trebui să producă emoții și comportamente pozitive în rândul ascultătorilor și nu dorința de a-i da cu masa-n cap emițătorului de aforisme și maxime stupide, lipsite atât de sens cât și de scop.

Glumitul la job este o sabie cu două tăișuri cu care șeful rudimentar, needucat, mânat de prejudecăți și idei fixe, cu inteligența emoțională sub nivelul mării, își taie mereu câte ceva…ba imaginea, ba prestigiul, ba reputația.

Asta nu-l împiedică deloc să continue să-și promoveze glumele sadice pentru că nu știe cum altfel să se remarce.

Pentru cei care știu că umorul de calitate crește satisfacția, productivitatea, creativitatea și coeziunea angajaților și vor să-l folosească pentru a crea și menține relații interumane sănătoase în companie iată câteva sugestii de bun simț:

Când ai de ales între a fi lider sau comedian, fii lider. Nu pune în pericol relațiile cu oamenii pe care-i conduci, încrederea sau respectul lor pentru o glumă care-ți stă în vârful buzelor, oricât ar fi ea de bună.

Râzi cu oamenii, nu de ei. Gândește-te în ce fel poveștile vesele pe care le spui le pot ridica moralul și motivarea. Nu-ți face de râs coechipierii în fața colegilor pentru că astfel le torpilezi statutul, le creezi greutăți și-i înveți să te urască.

Nu face din umor o armă pentru a izola persoanele care ți se par dificile, ciudate, introvertite. Străduiește-te să-i ajuți să se adapteze și să se integreze în echipă, e treaba te de conducător al grupului.

E mai simplu să cânți la unison cu majoritatea împotriva celui care nu-i cu noi, dar este neproductiv și te descalifică ca șef.

Nu glumi cu subiecte potențial discriminatoare cum ar fi sexul, politica, religia, vârsta, etnia, etc. Este calea cea mai sigură și mai rapidă de a-ți face dușmani determinați și, de cele mai multe ori, invizibili.

Evită sarcasmul pentru că nu ajută la nimic. Subiectul atacului va crede că e ceva personal, nu că te străduiești să fii amuzant.

Când ești într-o poziție ierarhică superioară și profiți de ea ca să faci bancuri care-ți umilesc sau intimidează subalternii ești mai degrabă un ciudat sadic decât un manager eficient care ar putea fi respectat sau urmat în luptă.

Dacă umorul tău constă în miștouri groase, denigrări, atacuri la persoană sau bârfe proaste nu ești nici amuzant, și cu siguranță, nici lider.

Când te autoevaluezi ca umorist nu te lăsa înșelat de râsul pieziș aprobator al celor care-și propun doar să-ți mângâie orgoliul de șef în funcție. Străduiește-te să-ți păstrezi bunul simț și să deosebești chicotele de complezență de râsul sincer, sănătos.

Se spune că leadership-ul este în cea mai mare parte despre direcțiile pe care le stabilești pentru ca oamenii tăi să-și atingă scopul, prin urmare umorul de calitate este una dintre cele mai bune arme ca să-i pui în mișcare, să le transmiți entuziasm și dorință de a se implica și de a-și transforma munca în distracție.

Așa că folosește-l cu încredere dar evită să fii mârlan!