Sentimentele sunt un calvar pentru managerul ”românesc” . Atunci când arată angajaților că posedă sentimente este privit ca slab, plângăcios și vulnerabil. Când le permite lor să-și deschidă inima este copleșit de grijile și preocupările altora pe care nu se pricepe nici să le asculte, nici să le gestioneze.

Cel puțin așa crede pentru că nu a testat niciodată cum ar fi să-și dea masca de infailibil jos și să se apropie de oamenii lui. Preferă să stea departe pe principiul că  ”dacă te bagi în cocină te mănâncă porcii” cu riscul de a fi considerat complet lipsit de sentimente spre inuman.

Astăzi când ai nevoie de subordonați motivați, implicați și responsabili politica struțului față de exprimarea fățișă a sentimentelor nu mai funcționează iar vestea proastă este că mult prea mulți șefi nu pricep deloc această realitate și desigur nu reușesc să i se adapteze.

Ce beneficii aduce companiei în termeni practici un inadaptat sentimental care este la manșa unei echipe sau a unui proiect:

Ignorarea realității

Fiecare dintre cei cu care lucrezi are în cap un amestec de gânduri, sentimente și presiuni din viața de zi cu zi pe care nu le abandonează brusc la intrarea în instituție. Șeful care nu realizează că performanța omului este afectată de un copil bolnav, un mariaj contondent sau o presiune financiară și evită astfel să confrunte realitatea va obține rezultate cel mult mediocre. Ca să fie eficace este nevoie să-și folosească inteligența emoțională și să-și ajute colegii să depășească momentele grele.

Lipsa de încredere

Conducătorul care evită să ”amestece” în discuție sentimentele oamenilor va avea cu ei relații reci și superficiale și nu va reuși să le cucerească nici interesul, nici încrederea. Fără încredere colaborarea sau comunicarea deschisă nu vor funcționa la parametrii optimi. Calea optimă este să fii un șef apropiat de colaboratorii tăi, să nu creezi o distanță artificială dar nici să nu cazi în extrema opusă și să te transformi în psihanalistul organizației.

Lipsa de angajament

Depinde de fiecare dintre noi câtă energie sau pasiune depunem în ducerea la bun sfârșit a sarcinilor primite. Când managerul nu reușește să ne câștige încrederea sau să ne inspire ne va păsa mult mai puțin de rezultate și mai mult de aparențe. Numai un șef care se pricepe să clădească relații personale puternice ne va face să dăm tot ce putem și să ne străduim cu adevărat să iasă bine.

Stres cât casa

Dacă avem în companie o cultură care-i face pe oameni nesiguri când au probleme din afara jobului, care-i împiedică să vorbească deschis exceptând cazurile cu adevărat disperate, nu facem altceva decât să creștem nivelul de stres și să scădem productivitatea. Nu este recomandabil nici să cazi în extrema opusă și să încurajezi atitudinea negativă a plângăcioșilor cronici care nu lipsesc din nicio echipă. Cel mai bine este să ai și să comunici principii care să încurajeze comunicarea deschisă fără să o transforme în bârfă, jelanie continuă sau judecată de valoare.

Managerul inadaptat sau de-a dreptul handicapat sentimental poate să-i creeze șefului lui un sentiment de securitate și de control, adesea chiar o face și asta îl ține în funcție. Ce merită avut în vedere este că el aruncă pe fereastră banii companiei fără ca măcar să-ți dea seama că impotența lui sentimentală este cauza reală a majorității nereușitelor.

Cât de bun este șeful tău la gestionarea sentimentelor?

Dacă ai avea în subordine un manager cu inteligență emoțională zero ce ai face cu el?