Se poartă smerenia în scriiturile de business autohtone on și offline. Unde te duci să citești un articol afli ba că personal brandingul este greșit pentru că ”ascunde ispita mândriei și a salvării propriilor calități”, ba că liderii de succes, după ce au fost făcuți în toate felurile de pe lume, acum e musai să fie și smeriți. Mă întreb ce mai urmează ei să ajungă?

Chiar și scoasă din contextul religios (evlavie, cucernicie, pioșenie – Dex) smerenia înseamnă atitudine supusă, umilă, respectoasă, comportare modestă, plină de bună cuviință – Dex.

Respectul, modestia sunt calități extraordinare, utile până când ajungi pe o ploaie infernală într-o benzinărie plină de bălți imense, care n-ar trebui să fie acolo, și stropești discret, în frânare, benzinarul îmbrăcat în cauciuc din cap până-n picioare.

Cobori din mașină și-ți ceri scuze cu toată bună voința, supușenia și umilința de care ești capabil iar el zice agresiv ”lasă bă, că vă știu eu p-ăștia șmecherii…niște nesimțiți, asta sunteți!”.

Treci peste mitocănie și-ți mai ceri odată scuze pios, evlavios și cucernic. El mai are puțin și sare la bătaie ca românul imparțial.

Brusc îți amintești că atunci când vrei rezultate, ca lider, e necesar să fii direct, ferm, și să folosești feedback-ul bazat pe fapte și nu pe umilință sau cucernicie și întrebi tăios ”cine trebuia să se asigure că nu sunt bălți în benzinărie?”

”Eu” răspunde  făcând 2 pași înapoi, cu vocea brusc redusă la jumătate eroul nostru, agresiv până mai adineauri. ”Deci dacă-ți făceai treaba din timp nici măcar nu te-aș fi stropit, așa-i?…Unde-i șeful tău să vorbesc cu el?” continui tu, cu multă autoritate-n voce.

”Hai barosane că nu-i nicio problemă, glumeam și eu” o dă la întors omul, râzând mânzește, ”te cinstesc cu-n geam spălat, o presiune la roți, ceva…?”

Cam atât despre smerenia într-o poziție de autoritate (lider sau client) cu observația că nu propovăduiesc sub nicio formă mârlănia, autocrația, sentimentul de infailibilitate, orbirea sau surzenia față de ce au de spus subordonații; atitudini de care dau dovadă prea mulți conducători de organizații, departamente sau echipe.

Riscul ca cei care-ți raportează să confunde smerenia cu indecizie, neclaritate-n direcție, incapacitatea de a conduce oameni chiar cu neștiința sau incompetența conducătorului este maxim.

Atât pentru că sunt obișnuiți cu sistemul tătuc, cât și pentru că au nevoie adesea de ghidare în cele mai stranii direcții trecând în viteză granița de la preocuparea profesională la cea personală.

Liderul adevărat este obligat să-și demonstreze repetat capacitatea de a lua decizii la timp, chiar dacă se supără unii, de a fi ferm pe poziție și de a crea  premisele necesare succesului fără să o lălăie, să strice timp prețios cu chestiuni irelevante sau să-și întrebe ”mentorul” la fiecare semi-pas ce-i de făcut mai departe.

Nu este lipsa de smerenie ci este cunoașterea drumului companiei, înțelegerea limitelor fiecăruia, asumarea răspunderii pentru deciziile luate, fermitate și destule coaie cât să obțină rezultatele dorite cu resursele existente, adică fără să aștepte să se coacă situația ideală (ceea ce oricum nu se întâmplă niciodată).

Revenind la brandul personal, cel pe care ți-l construiești scriind pe blogul tău sau pe altele, și-n diverse tipărituri de specialitate despre concepte, tehnici sau practici la care te pricepi, nu văd cum ai putea să-ți exprimi convingător părerile abordând scriitura cu smerenie.

Să fie ”habar n-am ce înseamnă să conduci o companie dar dacă vrei să-ți fie bine smerește-te de 5 ori pe zi, între mese!” sau ”nu știu nimic despre procesul de recrutare dar am auzit pe balcon, la o țigară, că e mai bine să dureze mai puțin și să fie mai ieftin decât să dureze mai mult și să fie scump…”?

Umil, respectuos și modest, într-un cuvânt smerit, ești ferit de păcatul trufiei, mândriei dar și de cel al cunoașterii subiectului sau al deținerii unei păreri avizate. Și atunci cine și de ce să-ți citească cugetările și zicerile?

Un smerit ipocrit, consultant de ”înaltă ținută” în viața civilă, întreba zilele trecute pe Facebook cu pioșenia-n mână ”mă ierți că nu sunt suficient de inteligent ca să înțeleg ce scrii tu în articolul asta?”.

Nu-i nevoie frate să te iert, vezi-ți de drum și citește ce înțelegi tu, ce te amuză, ce-ți provoacă erecție sau îți activează creierul. Nu-ți pierde vremea cu ce nu înțelegi pentru că, cel mai probabil, nu e scris pentru tine. Fii smerit că-ți iau tractor!!!