Spuneam ca micro managerul nu este un tâmpit. Foarte probabil nu este nici măcar rău intenționat. Vrea doar să rezolve situațiile cu care se confruntă numai așa cum i se pare lui corect.
El crede sincer în controlul absolut și executarea întocmai a comenzilor ca fiind singura metodă pentru a obține rezultatul dorit.
Soluțiile care nu i-a venit lui în minte nu există, nu are încredere în oameni și nu se sfiește să o arate. De aici vine și principiul:
Subalternul nu e în stare să facă nimic ca lumea de unul singur
În practică această zicătoare se traduce în obsesia conducătorului de a se implica total în CUM se face treaba, adesea fără să explice ce trebuie făcut, de ce trebuie făcut sau în ce fel vei fi afectat dacă nu se întâmplă.
Te face să-ți pui întrebarea pentru ce mai are nevoie de tine dacă știe și singur toate secretele.
Nu înseamnă, cum ai putea crede, că-și asumă și responsabilitatea rezultatului. Dacă iese prost executantul va fi de vină deși nu a avut nicio influență în luarea deciziilor.
Ca rotițele să se învârtă așa cum își dorește, micro managerul simte nevoia să convingă lumea că el are toate răspunsurile.
Folosește forța, manipularea, negarea evidenței și aruncarea pisicii moarte în curțile subalternilor ceea ce este imoral și demonstrează incompetență și lipsă de înțelegere a felului în care funcționează organizația.
Aceste comportamente vor fi replicate urgent în jos pe scara ierarhică dezvoltând o cultură a lipsei de responsabilitate, a minciunii și a conflictelor neconstructive.
Propria perfecțiune îl împiedică pe conducătorul din povestea noastră să tolereze oamenilor fie și cea mai mică greșeală. Aversiunea față de risc duce compania la înțepenirea în status quo.
În cultura organizației se vor consolida sentimentele de frustrare, neîncredere în forțele proprii și lehamite.
Se vor rata cele mai multe oportunități pentru că nimeni nu se va gândi măcar să le aducă în discuție darmite să acționeze.
Dacă ești șeful sau patronul unui micro manager și îi permiți să-și facă numărul risipești bani atât acum cât și pe termen mediu pentru că ”obiceiurile bune” mor greu și atunci când, în sfârșit, vei dori să faci o schimbare va fi foarte complicat și va dura mult.
În plus imaginea ta va avea de suferit pentru că oamenii din companie nu vor crede niciodată că privești spectacolul neutru și dezinteresat ci vor presupune că încurajezi mediocritatea și prostia pentru că nici tu nu poți mai mult.