Conducătorul de organizație cuprins de vocația nefericirii este greu de suportat. La el fie plouă, fie ninge, fie e uragan! Se dărâmă șandramaua, arde hambarul, dau tătarii, are tot timpul motive de panică groaznică.
Când îl cauți e măcinat de nesiguranță, înconjurat de dușmani care nu-i dau pace, gata să facă mișcări radicale care să rezolve, odată pentru totdeauna, disfuncțiile trecute, prezente și viitoare.
Urmărește disperat orice aparență de oportunitate, oricât de îndepărtată de firul logic, înnebunit că lui nu o să-i rămână nimic, că o să se termine lumea fără să profite măcar un pic de ce i se cuvine de drept.
Dacă vine vorba despre dat bani mai bine-și smulge părul din cap decât să-și deschidă buzunarul. I se pare că e în pragul falimentului, că angajații primesc mai mult decât merită, că n-o să termine în veci proiectele începute, că orice improvizație de proastă calitate rezolvă problema la fel de bine ca soluția optimă dar mai repede.
Îi este frică să greșească, n-ar admite niciodată că acțiunile lui sunt mai puțin decât perfecte. Pus în fața evidenței că deciziile luate au fost proaste, o ține una și bună că el a gândit-o bine dar ceilalți l-au înțeles aiurea sau nu au demonstrat destulă pricepere-n aplicarea lor.
Îți spune că se confruntă numai cu situații fără ieșire, că e nedreptățit, neînțeles, sabotat din toate părțile. Că are de-a face numai cu tâmpiți care-i pierd vremea de când s-a născut. Asta înseamnă că trebuie să-l înțelegi, să-l iubești, să-ți fie milă de el, să-l scoți din budă fie gratis, fie pe doi lei de care se desparte cu lacrimi în ochi.
Șeful cuprins de vocația nefericirii mai este și:
Autoritar
Nu acceptă puncte de vedere diferite, se străduiește să înăbușe din fașă orice împotrivire pentru că o consideră o agresiune personală. Crede că violența verbală, pumnul în gură, micro-managementul, pisălogeala aduc cele mai bune rezultate. Speră că oamenii îl vor auzi strigând, în mintea lor, chiar dacă nu-i fizic acolo.
Doar că se înșală. Subalternii se relaxează complet de îndată ce dispare din peisaj, iar în lipsa presiunii se ocupă de orice altceva decât de ce ar trebui să facă, exact cum fac copiii nedisciplinați în lipsa învățătoarei isterice. Managerul de tip soacră, cu gura mare, care-și bagă nasul în orice rahat, nu este nici eficient, nici plăcut.
Manipulator
Furnizează informații trunchiate, dă aceeași temă mai multor persoane sperând să creeze competiție internă. Premiază superficialitatea și delațiunea. Își pedepsește oamenii competenți alocându-le mereu alte teme noi până nu mai pot duce. Încurajează bârfa, zvonul, manevrele lipsite de moralitate.
Judecă cu măsuri diferite atât performanțele cât și atitudinea sau comportamentele. Presupune, greșit desigur, că dușmănia pe care o iscă între angajați duce la respectarea regulilor și atingerea obiectivelor.
Schimbător
Ce este absolut prioritar azi devine istorie antică până mâine. Alergatul după cai verzi pe pereți este sport național. Irosește resurse importante ca să cerceteze fiecare pistă, ridicând orice pietricică să vadă ce e dedesubt.
În dezordinea din mintea lui ultimul moft este de o importanță strategică deosebită și trage pe dreapta toate inițiativele vitale pentru bunul mers al companiei. Dacă refuzi acest joc nebun de-a ”hai să ne mișcăm cu orice preț către ținte inexistente” te etichetează ca lipsit de viziune, incapabil să înțelegi lumea în care trăiești.
Egocentric
Totul este despre el, marele conducător. El are meritul tuturor succeselor și nu e niciodată de vină. Are proprietatea exclusivă a ideilor geniale, produce singur peste 80% din business. Ceea ce nu-l împiedică să caute validarea deciziilor luate în cele mai neobișnuite locuri. Cei care pot să-i cânte întruna osanale sunt apreciați, indiferent cât de puțin sau prost produc.
Îi urăște pe cei care gândesc singuri, sunt capabili să-și exprime clar părerile, nu se tem să-și asume riscuri și pricep exact care e aportul lor la obținerea succesului dar știe să se folosească de ei atât timp cât sunt utili.
Dezinteresat
Nu-l interesează ce cred, gândesc sau simt oamenii din jur. Își urmărește agenda personală fără scrupule. În comunicare e agresiv, întrerupe, contrazice înainte să priceapă despre ce e vorba, face tot posibilul să-și impună punctul de vedere. Când nu-i convine subiectul divaghează, atacă persoana, aduce pe tapet greșeli istorice demult uitate, doar ca să-și discrediteze oponentul.
Critică tot timpul, ucide inovația căutând vinovați acolo unde nu există vină, ci doar inițiativă. E nemulțumit, sădește ură, vrajbă, confuzie, dorința de a-ți lua câmpii și a te duce încotro vezi cu ochii numai să nu-l mai auzi cârcotind. Îți taie cheful oricât de auto motivat ai fi.
Dragă Antreprenorule, deși în anumite situații poate să-ți pară atractivă, nu te sfătuiesc s-o iei pe calea nefericirii cronice deoarece n-o să-i găsești niciodată capătul, iar drumul ți se va părea anevoios, presărat cu frustrări, plin de trădători, o epopee a muncii-n zadar.
Soluția nu este să fii preocupat exclusiv de sine, să te izolezi în Olimpul celor fără de greșeală, să-ți manipulezi continuu colaboratorii de bună credință, să-ți schimbi angajații precum șosetele, să presezi fără încetare în toate direcțiile, să fii un cerșetor emoțional cu empatia unei mese.
E mult mai productiv să fii deschis, să încurajezi colaborarea eficace, să construiești încredere în rândul clienților, furnizorilor și angajaților. E bine să mai lași și de la tine, să dăruiești, să recunoști merite, să-ți faci vizibile ideile și viziunea, să te asiguri că ai fost înțeles fără să le impui colaboratorilor cum să acționeze.
Arată-le oamenilor că-i crezi capabili să ducă lucrurile la bun sfârșit, oferă chiar dacă nu știi exact ce vei primi în schimb, demonstrează grijă, considerație, altruism și vei câștiga mai mult, mai repede, mai bine. Poate nu așa cum te-ai aștepta, nu direct, nu imediat, dar sigur!
