Ai fost invitat să vorbești la un eveniment unde sunt prezenți mulți dintre cei care au în vârful pixului un contract barosan pentru tine. Este o oportunitate imensă pe care nu ai cum s-o refuzi.

Ți-e greu însă s-o accepți pentru că nu ai obișnuința vorbitului către un public de peste 100 de balauri, iar când îți imaginezi momentul ți se face rău și-ți dispare orice idee din cap.

Ce-i de făcut? Ai putea să mergi iute și pe nemâncate la cursurile de vorbit în public de care e plin pământul și unde vei fi învățat cum greșesc alții, ce rețete mai mult sau mai puțin inepte folosesc ca să-și domolească emoțiile, să se îmbrace corespunzător, să-și țină picioarele astfel încât să nu vină-n nas sau să gesticuleze fără să lase impresia unor mori de vânt dezarticulate.

Sau ai putea să te gândești ce ți se potrivește din povețele unor public speakeri de succes ca să pui pe roate discursul care te reprezintă, să obții rezultatul pe care-l meriți în funcție de cât de coerent te-ai pregătit și de cât de bine-ți cunoști tăriciunile și slăbiciunile.

Dacă alegi a doua cale uite aici niște recomandări care te-ar putea ajuta să ieși la liman curat, uscat și triumfător:

Vorbește cu publicul, nu către el. Intră în dialog direct cu cei care te ascultă astfel încăt să le vină ușor, natural să se  identifice cu tine să-ți înțeleagă mesajul și să te urmeze în călătoria imaginară pe care le-o propui. Astfel poți să dai naturalețe, contur și cursivitate ideilor pe care vrei să le transmiți.

Începi cu un mesaj, nu cu prezentarea ta sau cu o bucată de conținut tehnic. Transmite ce ai vrea cu adevărat să rețină cei prezenți, atât pe  parcursul cât și la sfârșitul discursului tău. Revino cel puțin de 3 ori la laitmotivul prezentării, obligatoriu o dată înspre final unde-l folosești ca să-ți susțină concluziile.

Spune cel puțin o poveste emoționantă, nu neapărat lacrimogenă sau de un comic histrionic. Folosește o poveste de-a ta ca să poți fi autentic când expui emoțiile și să-ți transmiți convingător punctul de vedere.

Am văzut recent o varză, reîncălzită prost, de o doamnă care a julit povestea altcuiva, ca să se încurce în ea, să rateze big time orice fel de ”teaching point”, în timp ce audiența se întreba dacă e slabă de înger sau doar a scăpat, din grabă, boii pe miriște. Vorbitul în public nu-i chiar pentru oricine.

Folosește-te de  vreo două pauze lungi de 10 secunde ca să muți presiunea de pe tine pe public și să-i faci să participe măcar pentru că sunt curioși dacă ai uitat ce urmează sau ești un vorbitor cu sânge-n instalație.

Tendința începătorului este să mărească ritmul de vorbire față de normal și să umple orice pauză de frică să nu piardă interesul audienței. Evită această capcană care te poate face să pari o moară stricată, complet lipsită de soluții în fața reacției sau lipsei de reacție a sălii.

Spune ceva memorabil legat de subiect, ceva mai puțin cunoscut, astfel încât să rămână adânc întipărit în mintea ascultătorilor tăi. Dacă reușești să pui omul pe gânduri i-ai câștigat respectul și ți-ai consolidat reputația de specialist în domeniu.

Nu încerca să vinzi pentru că nu ai să reușești decât să enervezi participanții de pomană deoarece ei nu au venit acolo ca să cumpere. Străduiește-te doar să-ți transmiți mesajul care le rezolvă o problemă stringentă, le arată o cale mai simplă sau le oferă mai multă siguranță de sine.

Dacă aplică ce le-ai povestit și le dă cu plus se vor întoarce singuri să cumpere de la tine tot ce ai (ba chiar și ce nu ai) de oferit.

Nu în ultimul rând dacă vrei să ai succes cu vorbeala-n public pregătește-te. Dacă nu ai timp, nu-ți permite religia sau crezi că te descurci din talent, mai bine nu te duce că te faci de caramele.

Pentru că arunci o oportunitate pe fereastră, îți distrugi imaginea, reputația și respectul oamenilor care se așteaptă să primească ceva util în schimbul timpului pe care ți-l oferă.

Iar când răspunzi la întrebări fii autentic, vorbește natural fără să apelezi la stereotipuri sau la limbajul de lemn al industriei și concentrează-te să rezolvi nevoia întrebătorului, nu să-ți scoți în evidență propria ”infailibilitate”.