Nu știu dacă ați observat, dar dom’ profesor Băsescu pare obosit și e aproape să adoarmă cu capul pe catedră. E de înțeles și merită compasiunea noastră. Au trecut mai bine de 8 ani în care a predat un original curs de democrație și reforma statului, însoțit de interesante experimente de laborator. Din păcate, tot acest efort didactic uriaș a fost zadarnic, pentru că numai o parte infimă a clasei(politice) a acceptat metodica și și-a însușit lecția.
În fond, ce era așa greu de priceput? Sunt doar câțiva algoritmi care-ți rezolvă orice exercițiu de putere. În primul rând, fidelizezi și consolidezi structurile oculte din care provii. Te servești de presă și moguli, pentru a-i pune, apoi, la stâlpul infamiei. Rupi corsetul constituțional și îți arogi prerogative pe care nu le aveai, dar care te ajută în misiunea glorioasă de a schimba instituții și mentalități. Intervii în actul guvernamental, mai mult, iei deciziile majore. Îți formezi o gardă pretoriană de procurori și magistrați, buni să elimine adversari ce nu se lasă îmblânziți. Nu în ultimul rând, livrezi în exterior imaginea de unic garant al statului de drept, sau în poziție de drepți, potrivit interpretărilor răutăcioase.
Cel mai nonconformist pedagog pe care l-a avut România este dezamăgit de lipsa de receptivitate și interes pe care o arată elevii. Majoritatea nu-l mai ascultă demult. De fapt, l-ar fi dorit dat afară, dar Inspectoratul școlar de la Bruxelles l-a menținut în funcție. Celorlalți, cu care e, totuși, obligat să colaboreze, profesorul Băsescu nu se mai obosește să le explice și se mulțumește să le dicteze lecția.
Loazele din clasă, în frunte cu Victoraș, trebuie să scrie de 100 de ori în caiet, până le intră în cap, că România a obținut de la donatorii (sic!) din UE cel mai bun buget posibil pentru următorii 7 ani, ziarele să transmită nealterat acest mesaj, iar cei care vociferează în băncile PE să facă bine și să voteze bugetul. Și pentru că zbierau din fundul clasei și aruncau cu cocoloașe de hârtie, Victoraș și cealaltă hahaleră corigentă la democrație, pe numele lui Crin, mai au ca temă să întocmească o scrisoare, adresată Inspectoratului de la Bruxelles, în care să jure pe cravata de pionier că pun botniță presei care va mai critica judecători și sentințe și îl instalează pe de neînlocuitul Morar la Parchetul General. Altfel – avertizează dom’ profesor – se ling pe bot de Schengen.
A sunat clopoțelul! Băieții cei răi se bulucesc afară la o miuță care să facă uitată lecția de pedagogie băsistă. Dezamăgit, profesorul își târâie, spre cancelarie, picioarele istovite de atâta predat. E singur și poate rade una mică. E tot ce i-a mai rămas. Până la pensie, în 2014, se va plictisi până și el de propria persoană. Asta dacă nu îl paște, cumva, o pensionare anticipată.
Părerea lu’ Stoicul
