„Dacă veți privi această înregistrare, înseamnă că eu sunt mort. Adio PD, adio PDL, vă dezmoștenesc și las toate bunurile și valorile de dreapta, al căror unic deținător sunt, celor care mă vor urma, dar mai ales lui Nuți, că mi-a fost credincioasă, draga de ea!”.
Cu această postare pe Facebook, aducând mai degrabă a testament înregistrat după o ultimă beție de pomină, Băsescu ne-a făcut să regretăm vremurile în care politica ținea exclusiv de interese, corupție, derizoriu. Alături de președintele „Fă-i cu mâna”, România politică a plonjat în patologie. Că-i un fost securist, deja nu mai contează. Că e mincinos, ne-am obișnuit. Că e un impostor pe zona de dreapta și că anticomunismul lui nu a fost decât un instrument propagandistic, o știm. Că se pricepe la toate și la nimic, am înțeles, cu toții, demult. Că a fost demis și totuși e în funcție, am înghițit-o și p-asta. De la congresul PDL încoace, vorbim, însă, pentru cine mai avea dubii, de un om profund bolnav, măcinat de paranoia, demență senilă și alcool. Privirea tulbure și mânuța ce se mișca autonom păreau dintr-un thriller de categorie inferioară.
Băiatul ăsta chiar crede că el a hotărât să divorțeze de partid și că tot lui îi revine misiunea de a reconstrui Dreapta. Vestuța – pufoaică cu care apare în imagine nu e aleasă întâmplător. Băsescu vrea să ne comunice că este, în continuare, un tip sportiv, campionul absolut al politicii, capabil să performeze ani buni de-acum încolo.
Discuțiile despre suspendare sunt inutile în acest moment. Curtea Constituțională, la cum o știm, ar putea constata că declarația halucinantă cu refacerea Dreptei și întâlnirea pe această temă cu Boc și Udrea au constituit o binevenită și necesară încercare a președintelui de a echilibra scena politică, puternic înclinată de USL spre Stânga. Ceea ce, ar spune CCR, ține de prerogativele prezidențiale, de asigurare a echilibrelor în societate.
Urgența, în cazul lui Băsescu, este un examen clinic amănunțit. Dacă nu se poate obține internarea, prezidentele ar trebui măcar băgat în carantină, adică neutralizat, cumva, instituțional, pentru că președintele ”fă-i cu mâna” e instabil și imprevizibil. Carantina, politică de data asta, trebuie impusă și PDL. Liberalii ar face o eroare să se apropie, acum, de o organizație care are nevoie de timp pentru a se vindeca de Băsescu.
Părerea lu’ Stoicul
