Scriu pe diverse bloguri de câțiva ani buni și nu am tot mereu în spate un editor care să-mi corecteze inerentele greșeli. Astfel că mi se întâmplă să mai folosesc un i în plus sau în minus, să sar un pogon de virgule, să scap un dezacord, să ratez o cratimă sau scriu pur și simplu greșit un cuvânt fie din neștiință, fie din viteză.

Cineva acolo sus m-a ferit o vreme de imbecilii entuziaști care simt nevoia să-ți corecteze erorile de scriere. Până mai ieri când, în sfârșit, un lăbar trist care bănuiește că este ”cool” să fii un ”grammar nazi” s-a băgat în seamă și mi-a atras cu mânie proletară atenția că am greșit grav și mi-a transmis imperativ să mă apuc să-mi corectez textele că dacă nu…

Dragă nazistule nu mă dă timpul afara din casă, nu-mi fac reclamă sau personal branding și nu vând nimic pe acest blog. Prin urmare cheltuiesc bani, timp și pricepere ca să fac public un conținut care educă, pune pe gânduri sau amuză un număr de cititori.

Subiectul blogului este organizația și felul în care ea funcționează plus anumite activități cum ar fi recrutarea, dezvoltarea personală sau învățarea continuă. Nu mă preocupă și nici nu-mi doresc să-mi bat capul vreodată cu perfecțiunea gramaticală sau satisfacția impotenților care vânează greșeli în textele altora.

Fără să-mi bat joc de limba română sau să cred că e normal să scrii aiurea te întreb stimate sfertodoct dacă lipsa unui i sau o literă greșită într-un cuvânt te-au împiedicat să înțelegi mesajul articolului? Sau firea ta cârcotașă, pizmașă și tipicară te opresc să vezi pădurea din cauza unui tufiș?

În cuvinte puține și clare te întreb dacă preferi să pierzi un mesaj posibil folositor din cauza unor imperfecțiuni de redactare? Ai scris vreodată măcar un paragraf ca să-ți dai seama cum îți pot scăpa greșeli și după a-5-a editare pentru că nu le vezi, nu pentru că ești nesimțit sau rău intenționat?

Oare nu ești tu managerul sau supervizorul care iubește regulile oricât de stupide ar fi ele? Care sacrifică rezultatul de dragul respectării unor proceduri prăfuite, inutile, evident stupide pe care nu le-a mai revizuit nimeni de 100 de ani?

Cel care se poartă și acționează ca și când oamenii ar fi obiecte de care te poți dispensa iar regulamentul de ordine interioară al firmei cartea sfântă de pe care nici nu îndrăznești să ștergi praful? Nu ești tu personajul șters, frustrat, complexat, care nu a produs niciodată nimic dar se uită pieziș sau cârcotește permanent pe la colțuri?

Uite stimate nazist ce spunea un profesor de limba și literatura engleză dintr-o universitate americană de prestigiu despre tine:

If you understand the message someone is trying to convey and it is a decent or good or beautiful message, will you really let a misspelled or incorrect word get in the way? If you know what someone meant to write or say, will you let the minuscule get in the way of the great? If you do, you might be the stupid one.

Așa cum am mai spus-o apăsat într-un articol despre curvele care se dau domnișoare, se fac că nu pricep lucruri elementare și-și dau ochii peste cap când spui clar ceea ce crezi, fac de prea mult timp umbră acestui pământ ca să încerc să fiu miss Popularitate sau să satisfac mofturile tuturor nechemaților.

Prietene nazist dacă nu-ți place ce scriu, cum scriu, ce greșeli de ortografie fac, îți recomand călduros să dai cu praf de mers spre zări mai prietenoase pentru impotenți.

Nu face efortul să înțelegi mesaje care nu-s pentru tine căci s-ar putea să începi să vezi în afara micuțului tău țarc. Și pentru că nu ești obișnuit cu asta, s-ar putea să te doară.