V-ați imaginat, oare, o săptămână premergătoare Crăciunului cu străzi golite de mașini și mall-uri ferecate, stinse odată cu patosul dement pentru shopping?

Dacă da, atunci înseamnă că ați îndrăznit să visați la un posibil sfârșit al lumii, așa cum o cunoaștem. Ați visat, dar un claxon v-a trezit și ați revenit brutal  în plin coșmar cotidian.

Coborând, acum, nivelul, v-ați imaginat, o clipă, că un document plin de platitudini și angajamente fără substanță ar putea deveni Carta sacrosanctă a unei viitoare armonii constituționale și instituționale?

Și că, din momentul semnării lui, Pacea se va așterne de o parte și de alta a liniei imaginare ce separă Palatele Cotroceni și Victoria? Dacă da, sunteți niște naivi incurabili.

Pe de altă parte, am rezista, noi românii, șocului nașterii unui lumi parlamentare în care să se interzică accesul penalilor, incompatibililor, excentricilor de tot felul cum e, de exemplu, măscăriciul navetist între loja din Ghencea și Comisia juridică a deputaților, personaj convins că va împarte și în Parlament lumina dreptății tot așa cum împarte primele de obiectiv fotbaliștilor?

Am suporta un sistem de vot care să asigure un echilibru între Putere și Opoziție, astfel încât prima să nu ajungă să genereze în interiorul ei adevărata opoziție, în condițiile în care cea formală e anorexică din punct de vedere politic?

Mă îndoiesc că organismul nostru ar face față unei schimbări de mediu politic atât de profunde.

Cum ar fi să constatați că există, totuși, o alianță în care înțelegerile sunt respectate, vanitățile de tot soiul estompate, iar interesele subordonate Binelui public?

O alianță care să nu hrănească cu gâlcevi penibile pe ministere și bani vulturii hoitari și cioclii din presa rivală, asta la nici 2 săptămâni de la un succes care ar trebui să-i adune și nu să-i dezbine pe cei victorioși.

Sau că programul de guvernare al unei așa de dodoloațe Puteri ar da pe afară de proiecte, ar respira viziuni, într-o singură zonă măcar, una putredă cum e învățământul, și nu ne-ar ameți cu cifre?

It is the end of the world as we know it (and I feel fine), fredonau, acum mai bine de 2 decenii, americanii de la R.E.M. Pentru noi, sfârșitul lumii, așa cum o cunoaștem și o detestăm, este doar o veșnică promisiune neonorată.

Părerea lu’ Stoicul