Există companii care merg bine sau foarte bine chiar în contextul economic actual care nu e cel mai fericit. Nici măcar nu mă refer la afacerile care se simt perfect când e criză cum ar fi cămătăria, prostituția, alcoolul sau țigările ci la domenii precum producția și dezvoltarea de soft de exemplu.
Numai că nici în paradis nu e liniște și prin urmare provocările culturale de care nu se ocupă nimeni sau care nu sunt luate în seamă la timp aduc cu ele creșterea rotației de personal, nemulțumiri mai mult sau mai puțin zgomotoase și îngrijorări justificate ale managerilor care răspund de bunul mers al lucrurilor.
Ce se poate face conducătorul acestui tip de organizație astfel încât să reducă pe cât posibil consecințele negative ale unei culturi lăsate-n voia sorții:
Să stabilească ținte clare și să se asigure că sunt corect înțelese.
Să ofere fiecăruia autonomia care-i permite să dărâme munții și motivele ca să fie responsabil atât în raport cu procesele cât și cu rezultatele
Să asigure resursele necesare la timp fără să-și asume merite excepționale pentru asta
Să gestioneze eficient presiunea timpului adică nici să nu permită o lălăială fără măsură dar nici să nu clădească obiective evident imposibil de atins
Să încurajeze comunicarea deschisă între angajații organizației fie că sunt sau nu coechipieri în rezolvarea aceleiași teme.
Să adune oamenii ca să tragă învățămintele utile atât din succesele cât și din insuccesele lor și ale celorlalți
Să asculte, să dezbată și să folosească ideile constructive indiferent de unde vin
Să descurajeze jocurile politice, lupta internă pentru putere și formarea găștilor bazate pe afinități sau interese comune și care, mai devreme sau mai târziu vor afecta productivitatea companiei
Pentru unii manageri pare ciudat că inițiative precum să fie înghețată și suc cât poți să duci sau să ai o zi pe lună când poți lucra la ce te interesează nu mai sunt suficiente ca angajații să se simtă ca-n paradis, motivați sau încurajați să continue să dea cu sapa în aceeași companie.
Vestea tristă pentru ei este că nu construiești climatul cultural în 6 minute, ore sau luni și apoi poți să-l ignori nonșalant și să-ți vezi de altele.
Explicarea normelor, feedback-ul despre comportamentele existente în raport cu cele dorite și calibrarea așteptărilor este o preocupare permanentă a conducătorilor de succes.
Cultura companiei este una singură. Ea nu permite excepții pentru fiecare echipă, departament sau feudă în parte. Dacă o construiești pe bucăți astfel încât unii să fie ”mai egali” decât ceilalți, tot pe bucăți ai să primești implicarea, asumarea responsabilității și grija față de rezultat a oamenilor din firmă.
Iar problemele culturale care se manifestă prin alienarea sau dezinteresul specialiștilor foarte greu de găsit și groaznic de complicat de înlocuit nu sunt reversibile prin training, fie el și off topic (adică de gătit, parenting sau grădinărit).
La un moment dat în istoria dezvoltării companiei ai pierdut hățurile din mână pentru că au apărut prea mulți angajați noi care nu s-au mai lipit la vechea gașcă, pentru că unii au început să se însoare și nu au mai venit la bere sau la popice ca-n vremurile bune de altă dată și alții continuă să copilărească ”big time”.
Ai uitat sau nu ai știut niciodată că poveștile și acțiunile liderului creează cultura. Trezește-te!
