Curs la Intercontinental. Atmosferă prăfuită ca pe vremea comuniștilor. Holuri întunecate, miros de vechi și de stătut. Angajați care tresar deranjați dacă ai întrebări sau treabă cu ei. Am nevoie de un It-ist. Îl chem și vine. Este un domn de 114 ani care n-are nici chef de mine și nici soluții. Timpul pare că a stat în loc, iar business-ul pare că stă să se prăbușească. Vertiginos!
În pauza de cafea dispar din sala de curs 2 telefoane mobile. Ale cui? Ale singurului expat prezent la eveniment desigur. Începe circul. Nimeni din personalul hotelului nu știe și n-a văzut nimic. Camere de luat vederi nu sunt pentru că ”noi respectăm intimitatea clienților” zice responsabilul cu evenimentele plin de emfază. ”De ce ați lăsat telefoanele le vedere pe masă?” întreabă el agresiv.
Nu, nu este drogat așa cum ai putea crede și nici n-a mâncat ciuperci halucinogene. Este doar tâmpit și lipsit de cunoștințele și abilitățile necesare în jobul lui. Probabil că are meritul special de a fi nepotul cuiva sau mâna cu care se șterge la cur vreun șef mai măricel.
Trecem mai departe de stupidul cu evenimentele și ajungem la directorul hotelului. Ceva mai multă școală, se preface binișor că ne înțelege problema, că empatizează cu noi, acceptă să suporte paguba mai ales că deja a venit poliția și anchetează circumstanțele. Chiar și așa rămânem cu timp pierdut, nervi, frustrare…un gust amar.
Nu știu cum o să se termine povestea. Cred că oameni din personalul hotelului Intercontinental fură. Știu sigur că majoritatea angajaților de acolo n-au nicio gară cu industria ospitalității, cu bunul simț sau cu un comportament măcar decent față de clienți. Sfatul meu este să nu te duci la Intercontinental pentru cursuri sau evenimente, fie personale fie de business, pentru că vei beneficia de servicii proaste, ai mari șanse să fii înșelat, tratat ca și când ai fi deranjat somnul bunilor samariteni, furat pe față sau măcar tras puțin în piept cât să-ți aduci aminte o bună bucată de vreme.
Dacă însă ești nostalgic și ți-e dor de servicii ca-n comunism sau chiar mai rău mergi la Inter. În 96 când nu erau prea multe opțiuni de locuit în hotel în București, șeful meu la vremea respectivă, un occidental, îmi spunea despre Intercontinental cu atenție să nu mă simt jignit: ” E un hotel ok, ca oriunde în lume…dacă măcar portarul sau femeia de serviciu s-ar abține să-ți propună curve, ori de câte ori te văd, ar fi aproape suportabil”. Nu s-a îmbunătățit mai nimic între timp.
