Cele mai multe organizații ignoră cu grație cultura organizațională și aportul ei la obținerea rezultatelor dorite până când apare o criză care dă foc la casă. Abia în toiul scandalului vezi executivi abulici că se dau cu fundul de pământ sau bat nervos cu toculețu-n podea că ei au spus mereu dar nimeni nu i-a ascultat.
Care sunt cel mai frecvent cauzele incendiului? Fie că lumea începe să plece într-un ritm alert, fie apar certuri monstruoase care necesită intervenția vreunui grangure de la HR, eventual de afară, fie crește spectaculos numărul de anonime despre cine fură ori cine cu cine s-a combinat, fie un studiu despre satisfacția angajaților arată că moralul lor nu este la pământ ci mult sub el.
Crizele culturale nu apar din senin și nici ca urmare a unui incident minor. Ele sunt rezultatul firesc al acumulării, în ani de zile, comportamentelor, atitudinilor și obiceiurilor proaste.
Oamenii suportă incredibil de mult timp presiuni aiuritoare, judecăți de valoare nefondate, conflicte artificiale, reguli și proceduri inutile și tâmpite. Până când nu mai suportă și se revoltă!
Când se întâmplă asta toți șefii, care până mai ieri se făceau că plouă când secretarele lor abuzau pe cine nimereau profitând de poziția lor în preajma puterii și de faptul că nesimțirea le-o permite, intră în priză și încep să caute soluții miraculoase și imediate pentru a rezolva pocinogul.
Vestea proastă pentru acești amatori entuziaști aflați în poziții de management este că o soluție rapidă și pe genunchi pentru a repara cultura nu există și nici nu pare că va fi inventată prea curând.
O cultură în care lumea să se simtă suficient de relaxată cât să dea maximum, să se implice complet, să comunice eficace și să colaboreze ori de câte ori este nevoie nu apare din senin.
Este nevoie ca CEO sau ca membru al echipei de top să știi clar ce vrei să obții și să implementezi habotnic inițiativele necesare pentru a transforma aplicarea normelor culturale în a doua natură a fiecărui om din companie.
Asta cere timp, efort, înțelegerea factorului uman în funcționarea organizației și ceva pricepere în punerea planurilor în practică.
Cam greu de găsit așa ceva pe plaiurile mioritice unde managerul obișnuit își bate capul să-și consolideze poziția, să-și mărească autoritatea, influența bazată pe putere și intimidare, să-și consolideze veniturile personale, să depună minimum de efort pentru bunul mers al firmei și să afirme-n gura mare că este numai treaba departamentului de HR să clădească o cultură satisfăcătoare și să țină în frâu masele populare care oricum nu știu pe ce lume trăiesc.
De unde să iei executivi care să înțeleagă că niciodată nu ai făcut suficient pentru cultura companiei, că nu poți să ignori nici pentru un moment valorile sau inițiativele culturale, că nu ești deasupra regulilor ci primul care trebuie să le respecte și să lupte ca și ceilalți să le înțeleagă și să-și modifice corespunzător comportamentele și atitudinea?
Unde sunt liderii care nu cred că orice minune ține 3 zile și care se pot concentra pe termen mediu și lung la atingerea țelurilor propuse oricât ar fi de complicat pentru comoditatea lor proverbială sau pentru buzunarul lor adânc?
Cine înțelege cum funcționează organizația suficient cât să coreleze cultura cu strategia și cu leadership-ul? Eu nu știu, spune-mi tu!
