Oamenii dau tot ce pot numai când au încredere în cel care-i conduce. Dacă-i simt ezitarea, indecizia, acțiunea din disperare sau la ghici, fac imediat pasul înapoi.
Pentru a obține implicarea lor totală conducătorul trebuie să fie credibil, fair play și să aibă relații funcționale cu subalternii lui.
Am întâlnit șefi cu o minte brici, care aveau viziune, reușeau să se facă plăcuți la prima vedere în orice societate, dar nu puteau convinge pe nimeni să-i urmeze.
Printre motivele nereușitei amintesc atitudinea de superioritate, limbajul nepotrivit, lipsa de empatie, evaluările fantasmagorice, indecizia cronică sau favoritismul deșănțat. Dar cel mai tare durea minciuna.
Șefii mint pentru că așa ajung mai repede, fără dureri de cap să-și atingă niște obiective imediate. Li se pare mai simplu. Ce nu înțeleg ei este că tot pe calea asta ajung de râsul curcilor și generează în rândul oamenilor din organizație o rezistență activă pe care nu o vor mai birui niciodată.
Iată ce-l face pe managerul nostru mai puțin priceput să mintă ca la ușa cortului:
Are o agendă ascunsă
Este complet absorbit de persoana și de interesele proprii. Nu-i pasă de oameni, de valorile companiei – pe care nici măcar nu și le mai amintește, sau de rezultatele pe termen lung.
Trebuie să facă orice, inclusiv rapoarte cosmetizate, ca să-și ia bonusul baban și să fie avansat. Odată ce a luat-o pe calea asta nu mai e drum de întoarcere.
Își dorește controlul absolut
Nu are încredere în nimeni pentru că a făcut deja destui la buzunare ca să știe cum merge treaba. Așa că se ocupă să pună capcane, să lanseze zvonuri și perdele de fum, să arunce gaz peste focul mocnit al conflictelor interne.
Vrea să fie apreciat, iubit, admirat
Pentru asta crede că trebuie să-și demonstreze mereu infailibilitate și omnisciența. Că nu poate să greșească niciodată, că nu e el de vină, că face tot posibilul să fie bine dar soarta, potrivnică, îi dejoacă planurile
Dacă nu e karma proastă atunci de vină sunt oamenii care nu-l înțeleg, șefii care nu-i oferă resurse, furnizorii care întârzie și oricum nu știu ce au de livrat. Universul conspiră împotriva lui.
S-a obișnuit
Nu știe cum să procedeze altfel pentru că așa a făcut mereu. Mai mult, asta a văzut la mentorul lui și la alții pe care-i percepe modele de succes. Minciuna i-a devenit o a doua natură.
Minte la fel de ușor precum respiră. nu-l deranjează când e prins cu cioara vopsită. Se amăgește că i-a făcut, din nou, pe toți, Chiar dacă și-ar propune îi este imposibil să iasă din ghemul încâlcit al minciunilor gratuite.
Nu are destule coaie ca să dea vești proaste
Este incapabil să-și transmită părerile contondente, să explice de ce situația e albastră sau să se uite în ochii celui pe care-l concediază azi pentru că ieri, el, liderul absolut, a refuzat să se gândească la o strategie a companiei, fiind prea ocupat cu chestiuni mărunte.
Credibilitatea se clădește greu și se pierde ușor. Mulți manageri cred că poziția lor în ierarhie este suficientă ca să fie iubiți de colegi. Este fals. Cu puțin bun simț ar realiza că minciuna are picioare scurte și subțiri.
Poate subordonații evită să-l facă mincinos în față din politețe sau ca să nu-și pericliteze locul de muncă, dar asta nu-i împiedică să-și ocupe timpul luând cât mai multe măsuri de precauție care le reduc productivitatea și elanul.
Îți recomand stimate șef să privești omul în ochi, să-ți aduni curajul, deșteptăciunea, inteligența emoțională și să-i spui exact cum stă, ce urmează să se întâmple și ce așteptări ai de la el.
Indiferent cât de negru e dracu veți găsi soluții mai bune împreună atât acum, cât și pe viitor. Adevărul este oricum complicat de explicat și de înțeles, așa că evită minciuna dacă vrei să fii perceput ca lider.