Pietonul analizează situația. Își dă seama că dacă nu accelerează acum nu va putea să încurce traficul prea tare. Grăbește pasul. Chiar aleargă puțin dar ajunge exact la timp.
Calcă pe trecere și se relaxează. Încetinește cât poate. Își savurează momentul de glorie mergând mai degrabă pe loc. Se uită provocator în stânga și-n dreapta. E jupânul celor care-i dau prioritate!
Unul dintre șoferii opriți claxonează exasperat de nesimțirea celui care se mișcă-n reluare după ce a sprintat disperat spre zebră.
Acesta îi aruncă în scârbă o privire ucigătoare. Buzele i se mișcă sacadat. Pe ele poți să citești ca într-o carte deschisă – ”Merg cum vreau pentru că e dreptul meu, idiotule!”
