Ai mare grijă pe cine angajezi să-ți vorbească la evenimentele unde-ți strângi   echipa pentru că e plin pământul de absolvenți ai cursurilor de Public Speaking făcute pe genunchi care vor să-și câștige existența vorbind, deși n-au nimic de spus.

Acești specialiști, făcuți pe puncte, au înghițit momeala de marketing a vânzătorilor de training cu undiță cu tot. Astfel că după 3 zile de exerciții stupide bănuiesc că au ajuns tatăl vorbitorului strategic, campioni mondiali la spus povești despre business, capabili să gestioneze orice grup de ascultători.

După ce am văzut sute de oameni vorbind publicului și credeam că nu mai pot fi surprins de nimic am întâlnit sâmbăta trecută un specimen autohton care mi-a depășit toate așteptările. Am constatat, odată-n plus, că oricât de jos ai fi, se poate și mult mai rău.

A vorbit, o zi întreagă, numai despre el. A evitat întrebările incomode. Ne-a umplut de judecăți de valoare – întâi am fost deștepți, apoi proști, în cele din urmă incapabili să înțelegem despre ce-i vorba.

A bătut câmpii fără grație, lung și plictisitor. A ratat toate pauzele. S-a rătăcit în mii de paranteze. A abuzat de clișee și pilde îndoielnice.

Nu a stabilit nici un scop al activităților în care a implicat participanții, a dat indicații confuze, nu a făcut nici un debrief la final ca să pricepi ce ai câștigat pentru că te-ai căznit să te faci de rahat.

A ținut neapărat să-și descarce tot conținutul sacului cu imbecilități așa că a terminat cu 2 ore mai târziu decât prevedea programul. A venit complet nepregătit, a făcut zeci de dezacorduri, a trecut mult dincolo de pragul penibilului.

Îi urez omului care mi-a agresat neuronul obosit, închipuindu-și că e un meseriaș al vorbitului în public, să se trezească din vis. Apoi treaz fiind, fie să se lase, fie să pună burta pe carte înainte să se mai facă, din nou, de râs.

Cât despre conducătorul de companie care angajează un vorbitor din  afara companiei ca să-i transmită mesajele incomode, îi recomand să se gândească bine cu cine se încuscrește într-o astfel de aventură.

E mai bine pentru el să priceapă că joculețele astea de HR, cum îi place să le spună, nu sunt la fel de lipsite de urmări practice precum pokerul de seară, la cabană, pe bețe de chibrit. Că oamenii lui contează, gândesc, le pasă și se vor simți jigniți că le-a distrus o zi din viață obligându-i să asculte ce delirează măscăriciul jenant adus pe post de guru de business.