Am întâlnit destul de des în ultimele zile ignorantul entuziast care voia să înfigă broasca-n noroi pentru că așa i se părea lui că aduce valoare mare prăvăliei sau că sparge norma. Omul nostru nu e nici prost, nici rău intenționat. Ba în unele companii e perceput ca un star în ascensiune.
El își imaginează că știe și poate, deși nu are abilitățile necesare să analizeze situația sau să verifice informațiile de care dispune. Nu e obișnuit să fie contrazis și posedă din belșug tupeul necesar să acționeze după cum îl taie capul.
Presupune că dacă iese prost se va descurca așa cum a făcut-o mereu dând vina pe alții, contestând realitatea, subliniind că a fost mânat de intenții bune dar l-au boicotat oamenii neprietenoși întâlniți pe traseu.
Prietenul nostru ignorantul entuziast este extrem de periculos pentru sănătatea firmei, calitatea rezultatelor proiectelor în care se implică și pentru colegii care îl urmează din inerție ori din spirit de turmă. Cu zâmbetul pe buze, plin de pasiune și elocvență el poate să distrugă tot ce atinge păstrându-și prospețimea, naivitatea, inocența.
Dacă ești atent îl recunoști dintr-o mie pentru că are întotdeauna dreptate, acționează motivat numai de interesele lui personale imediate, se repede să ia decizii proaste când ar putea să mai aștepte liniștit, deține toate scuzele necesare și interpretează realitatea după cum îl avantajează.
Nu are niciodată un plan B pentru că lui toate inițiativele îi ies perfect iar analiza riscului e complicată, plicticoasă, demoralizantă.
Cum se face că acest specimen are o viață lungă, liniștită ba chiar este singurul apreciat de către șeful intransigent, morocănos și autoritar? Simplu, știe să-i intre pe sub piele dând limbi în locul cel mai potrivit, ridicând ștacheta pentru alții, șoptind în urechea balaurului numai textele pe care acesta poftește să le audă.
Cum procedezi dacă realizezi că te-ai pricopsit cu un ignorant entuziast în echipă sau în organizație? Cel mai sigur, igienic, ieftin și eficient este să scapi de el încă de ieri. Dacă nu poți, păzește-te din toate direcțiile pentru că are resurse infinite să scufunde corabia sau să-i ucidă pasagerii.
De departe cea mai proastă idee este să-l lași să-și vadă de treabă în legea lui pentru că, atunci când îți va arde buza cu adevărat, îl vei găsi dirijând corul impotenților care-ți va cânta duios ”Hai și tu cu noi să înfigem broasca în noroi”.
