Te duci pe la diverse evenimente cu gândul că vei afla ponturi care să te ajute să-ți crești afacerea până la cer, să avansezi în carieră cu viteza luminii sau să te dai la timp din drumul banilor care vor cu tot dinadinsul să intre-n viața ta.
Te așezi în cel mai bun loc pe care-l găsești, aștepți cu pixul tresăltând în mână să sorbi înțelepciune în stare pură prin toți porii.
Apoi, spre surprinderea ta, începe să plouă cu scuze aiuritoare. Mai bune sau mai proaste, reale sau închipuite ele baleiază de la ”știu că vă este foame dar vreau să vă scot ochii cu toate balivernele pe care le-am pus în power point” până la ”vă rog să ne iertați că suntem deștepți, frumoși, modești și ne pricepem să facem evenimente mult mai lungi decât competitorii noștri”.
Dragă vorbitorule inspirat, dacă e nevoie să-ți începi discursul invocând iertarea audienței, mai bine stai jos și nu tulbura liniștea sălii. Așa tăcut vei părea cu siguranță mai înțelept, calificat, eficient, poate chiar mai sexy.
Când ai ceva valoros de zis, care nu este doar zgomot, lași deoparte cascadoriile proaste și-ți transmiți mesajul repede, clar, la obiect. Răspunzi la întrebări, te asiguri că oamenii te-au înțeles și te dai jos de pe scenă.
Demonstrezi că ai avut destul respect pentru publicul tău încât să-ți pregătești temeinic prezentarea, să-i dăruiești ceva folositor pentru el care vine din experiența ta. Prin urmare scuzele n-au ce căuta în discuție.
Nu fi ipocrit, că-i înghesuială mare în butoiul cu impostori!
