Am văzut mulți conducători de businessuri care intră-n panică de îndată ce realitatea îi scoate din zona lor de confort. Fac urât, se dau cu capul de toți pereții, își aruncă colaboratorii în fântână, se transformă în statui ale deznădejdii, iau cele mai proaste decizii posibile, stricând multă muncă doar ca să-și țină fanteziile sub control.
Să luăm un exemplu des întâlnit în practică. Previziunile despre veniturile companiei pe cel puțin 12 luni în avans sunt un exercițiu extrem de util și revelator atâta vreme cât nu le faci ghicind în stele cifre aiuritoare ci folosești presupuneri educate, așteptări logice, bunul simț plus experiența și intuiția echipei de management.
Această planificare a veniturilor te ajută să stabilești un buget corect, să înțelegi ce trebuie să schimbi când merge prost, să vezi imaginea de ansamblu repede și clar.
Dacă ești un conducător cu măcar un dram de maturitate înțelegi din start că previziunile cu care lucrezi nu vor fi exacte și că rolul lor nu este să devină nici literă de lege, nici motive de sinucidere colectivă când nu-ți atingi obiectivul.
Prin urmare nu ar trebui să tremuri din toate balamalele dacă ai realizat doar 97% din planul primei luni a anului în curs. Nu te apuci din atâta lucru să ucizi echipa de management, să triplezi bugetul de marketing, să deschizi piețe noi sau să inventezi produse adabracrabante. Pentru că demonstrezi doar că ești isteric, nu că te dă afara din casă viziunea, competența sau inteligența.
Dacă te străbat îndoielile existențiale poți să-ți pui picioarele-n apă rece și te gândești dacă e cazul să-ți modifici traseul strategic. Presupunând că ai desenat o strategie coerentă în 99,9% din cazuri e mai bine să te ții de ea decât să scuturi aiurea corabia, în speranța că-ți iese spectaculos vreo combinație stranie de ultim moment.
Când iei decizii e mult mai sănătos să te bizui pe fapte, nu pe coșmaruri generate de atacuri de panică. Nu e o tactică prea deșteaptă să te duci să ceri sfaturi de la toți nechemații care sunt dispuși să-și dea cu părerea despre ce trebuie să faci cu organizația ta. Nici să stabilești termene de livrare nerealiste sau să deschizi dintr-o dată zeci de proiecte gândite pe genunchi pentru care nu ai nici resurse, nici pricepere.
Analizează ce oameni ai în barcă, ce mai recrutezi rapid, cu ce pot ei să te ajute. Construiește în jurul abilităților și capacității lor reale de a-și duce temele la bun sfârșit.
Nu le pune în cârcă celorlalți că nu s-a întâmplat deja tot ce ai visat tu că merită aplicat încă de ieri, dar n-ai spus nimănui. Nu fugi după vinovați imaginari doar ca să scapi basma curată. Asumă-ți partea ta corectă de muncă grea-n implementare, nu te mulțumi să dai ordine criptice din vârful buzelor.
Apoi deschide-ți portofelul, verifică ce cașcaval ai acolo, vezi ce mai poți lua din bănci sau din alte surse și apucă-te să crești în cel mai logic mod, adică fără să te arunci cu capul înainte în aventuri tâmpe, fără să secătuiești operaționalul curent de cash ca să-ți cumperi câte un Porshe Cayenne pe lună sau să plătești cât nu face incompetența, furtul sau nesimțirea unor parteneri ieftini dar nepricepuți care mai mult te încurcă.
Când bătaia față de forecast este mai mică de 5% în sus sau în jos poți s-o ignori liniștit sau să faci mici corecții în zonele critice. Falimentul este extrem de departe așa că sinuciderea nu e urgentă.
Să ne întoarcem la castravetele nostru drag, respectiv dezorientarea cronică a șefului suprem. Dacă o dai mereu de gard, muncești prea mult, simți tot timpul că-ți fuge pământul de sub picioare, rezultatele par întâmplătoare, nu înseamnă nici că ești tâmpit, nici că trebuie să iei decizii disperate, ci că e cazul să-ți revizuiești strategia (sau să-ți faci una dacă n-ai).
În ceea ce privește zona de disconfort sau temerile tale viscerale ele pot fi controlate cu puțin efort. Un profesionist adevărat își analizează atent slăbiciunile ca să găsească soluții de depășire a dezastrelor imaginare ce-i flutură prin cap, în loc să le permită să-i dirijeze mișcările.
Ai numai de câștigat dacă-ți ții fricile sub control, eviți acțiunile iraționale și deciziile strategice luate la nervi. Plus că ar fi păcat să ajungi să-ți îngropi compania sub presiunea unor angoase imaginare. Cu siguranță ai puterea să-ți păstrezi calmul, mai rămâne să găsești voința s-o faci!
