Băiatul Care Promova Hamburgerul Faimos se admiră-n oglindă. E bun, ce mai! Deși nu știe că iarna nu-i ca vara, nici că ce produce un angajat mediocru  de la marketing prin curtea multinaționalei n-are nimic de-a face cu antreprenoriatul, el crede cu tărie că orice păcălici este, sau poate să devină, centură neagră în comunicare. E convins că are bastonul de Mareșal Comunicator în ranița lui de Ostaș Analfabet.

Tinerii frumoși și liberi care au petrecut ceva timp în linia a-2-a a departamentului de marketing dintr-o multinațională ruginită,  precum cea a Hamburgerului Faimos, știu prea puțin business ca să aibă ce căuta într-un post șmecher în afacerea ta antreprenorială de succes.

Numai că de obicei afli asta abia după ce ai cheltuit foarte mulți bani cu ei, ți-ai făcut o grămadă de nervi, ai pierdut oportunități fără număr și ești dispus să faci orice doar să scapi de băgătorul de seamă care-ți aruncă munca pe fereastră.

Povestea mea tristă cu un astfel de atârnător e simplă. Ea ți se poate întâmpla oricând și ție, prin urmare ia aminte!

Leneveam pe o plaja exotică, la umbra răcoroasă a unui palmier stufos. Admiram iahtul de neam prost al unui italian de 80 de ani, ancorat undeva în zare și salivam cu gândul la supa de fructe de mare pe care urma s-o biruiesc la masa de prânz.

Era atât de bine că mi-am mișcat cu greu privirea spre telefonul care suna enervant. Era Antreprenorul Care Oferă Servicii Sofisticate. Insistent ca de obicei deși îi spusesem să nu mă deranjeze în vacanță decât dacă-i cade casa-n cap sau simte că moare-n chinuri.

Într-un târziu îi răspund. E agitat ca sifonul dar mândru de el. Îmi spune că printr-un concurs de împrejurări norocos îl poate angaja ca marketing manager pe Băiatul Care Promova Hamburgerul Faimos. Mă întreabă ce cred despre asta.

Mă ia brusc cu frig deși sunt 35 de grade afară. Îi spun că  nu-mi miroase deloc a ghiocei, ci mai degrabă a șosete de antrenament purtate mai mult de o săptămână în teniși chinezești fără aerisire, pentru că Băiatul Care Promova Hamburgerul Faimos:

• E obișnuit să lucreze cu produse, nu cu servicii. Cel mai probabil nu are nicio treabă cu oferirea unei experiențe de calitate pentru client. E sclavul abordării tranzacționale cu focus pe caracteristici, pisălogeală, prețuri mici, zgomot mare cu eficacitate minimă
• Vine dintr-un sistem în care cei de afară își copiau campaniile desfășurate acum 30  de ani prin țările lor, le trimiteau la București pe post de genialitate pură, iar ”băștinoșii” executau întocmai și la timp. Deci îi lipsesc imaginația, creativitatea, empatia și capacitatea de a duce un proiect complex la bun sfârșit fără să-i schimbe cineva periodic scutecele murdare
• Îl preocupă în primul rând să-și acopere curul, nu să obțină rezultate deoarece a crescut într-un mediu în care toată lumea se închina la procese și proceduri birocratice, de preferință fără nici un sens pentru productivitate
• Dacă a bifat vreodată reușite s-au datorat bugetelor nesimțite avute pe mână, agențiilor de publicitate, PR sau producție publicitară aliniate frumos la ușă, gata oricând să-i facă pantofii sau să-și asume vina dacă iese prost
• Nu știe mai nimic despre business-ul real pentru că a avut acces limitat la informațiile sensibile legate de venituri, cheltuieli, profituri. Ca operator  independent cu bani puțini pe mână plus bogăție de săbii ale lui Damocles deasupra capului e mort și îngropat dinainte de concurs

Aud din telefon un oftat plictisit. Așa ești tu, mereu cusurgiu, zice Antreprenorul Care Oferă Servicii Sofisticate. Lasă că-l angajez totuși. Apoi o să vezi niște minuni de vitejie cum nici n-ai visat vreodată. Îl înjur în gând de mă-sa, mă întreb la ce m-a mai sunat dacă face tot doar ce vrea ”mușchii lui” și-mi reiau leneveala.

Au trecut câteva luni, nu foarte multe, iar minunile de vitejie nici vorbă să ne deranjeze la mers. În schimb pe post de strategie de marketing am primit o ”amestecăciune” searbădă de acțiuni inutile, concepte perimate, presupuneri aiurite și sugestii cretinoide de canale de comunicare pe care nu și-ar fi făcut nici Ștefan Cel Mare personal branding.

Cum spune o ”duamnă”  celebră în onlineul românesc ”crăpa-ți-ar capul ăla portocaliu măi Trumpe” că tare bine ghicesc în ”putirința” corporatiștilor când stau cu roțile-n sus la plajă visând o ciorbă de pește aburindă.

Presupunând că ești antreprenor și îți trebuie neapărat un executiv de marketing în echipă, asigură-te în primul rând că are potențial. Că știe un pic de business și e capabil să-și folosească bun simțul. Că nu moare de grija altuia și se concentrează pe identificarea soluțiilor, nu a vinovaților.

Convinge-te că poate și vrea să învețe, se adaptează ușor, spune povești cu miez, e în stare să ducă un proiect de la început până la capăt. Că-i vine bine căciula de jucător de echipă eficient care comunică exact și că înțelege că trebuie să livreze rezultate, nu scuze.

Nu te încurca cu Băiatul Care Promova Hamburgerul Faimos sau cu ”looseri” veniți din pepiniere similare. Acești autoproclamați lupi tineri, care sunt mai degrabă cățeluși dezorientați, cu lăptic în colțul buzelor, cred că le știu pe toate, că sunt unicii deținători ai rețetei succesului și că-ți fac o favoare când îți iau banii – de obicei fără să-ți ofere nimic în schimb.

Lasă-i să producă proceduri proaste, hârtii fără rost, planuri fantasmagorice la multinaționalele lor iubite precum Hamburgerul Faimos, Telefonul Fără Fir, Ciunga Obosită, Auditorul Ucigaș, Țigara Necancerigenă sau Cicoul Maro Cu Prea Mult Fâs. Să viseze că sunt deștepți în cap, muncitori cum nu s-a mai pomenit vreodată și pricepuți în toate cele.