Mă bucur să constat, aproape zilnic, că e plin pământul de non subiecte care încing oamenii cu creierii odihniți în bătălii epice cu morile de vânt de-a lungul și de-a latul mediilor aflate la îndemâna tuturor. Ajung să cred că majoritatea super ocupaților, importanților și a căutătorilor de rețete infailibile ale productivității nu au nicio treabă la serviciu, deoarece sunt prea prinși să-și dea cu părerea despre perdelele de fum aruncate pe piață de diverși tovarăși.

O singură mișcare de agitație, adesea stupidă, face să dispară preocupările cotidiene, să se învârtoșeze principiile, să se dărâme zăgazurile rezervoarelor pline cu judecăți de valoare, adevăruri absolute sau înțelepciuni incontestabile. Nu mai ai loc nici în proprii teniși de părerile zgomotos exprimate ale infailibililor de pe firmament.

Eroul nostru, pașnic până mai adineauri, simte că trebuie să acționeze. Deși obiceiurile proaste, ideile fixe, ignoranța agresivă îl țin prizonier în cușcă lui întunecoasă trebuie să le arate fraierilor din tabăra opusă de unde răsare soarele, să-și demonstreze intransigența, să dea cu parul în dușmanul poporului.

La dracu cu generozitatea, înțelegerea punctelor de vedere diferite sau acceptarea diversității în cuget și-n simțire. El are dreptate, tu greșești! Iar asta trebuie spus apăsat, chiar demonstrat cu bâta la nevoie.

S-a uitat ce-i drept în stânga și-n dreapta înainte de a flutura stindardul războiului inventat. S-a asigurat că grupul lui de tovarăși e pe aceeași lungime de undă, și-a validat, urmărindu-le reacțiile, legitimitatea credinței inepte, evitând să fie primul care fluieră-n biserică sau care ridică piatra.

Pentru moment e pe val deci nu-l interesează că spiritul de turmă, oarecum scuzabil în lumea complicată de azi, e periculos. Își asumă riscul de a fi, împreună cu prietenii lui, singur împotriva tuturor. E irelevant că felul cum acționează generează frustrare, suferință sau resentimente. Nu ar fi el dacă ar renunța la vocalitate. Și-ar pierde verticalitatea!

Îl doare în curul lui mare și lat că situațiile complexe de viață nu au niciodată o singură soluție corectă, că nimic nu e absolut alb sau definitiv negru, că nu ajunge în Nirvana dacă-și asasinează oponenții. Alege plin de emfază să susțină necondiționat inițiative cretine, nerealiste, scumpe, despre care habar n-are cum se aplică. Iar dacă nu te interesează ideile lui, e pregătit să-ți spargă capul ca să ți le îndese acolo cu forța.

Dintre cele câteva opțiuni de rahat ce-i stau în față trebuie să aleagă una și să se apuce s-o propovăduiască consumând energie demnă de o cauză mai bună. Nu-i trece prin cap că ar putea să nu se bage, chiar cu riscul de a părea neutru, în loc să deschidă gura dovedind că e tâmpit, părtinitor, intolerant, doar o altă vită din cireada nervoasă manipulată de păstorul răzbunător care și-a propus să ucidă tigrul.

Trece ușor peste teama că se va dovedi vreodată, fără putință de tăgadă, că a greșit fundamental. Are deja pregătită o scuză elaborată și un vinovat imaginar care i-a tulburat apele. Că doar dușmanii te pândesc de peste tot, rău intenționați, mereu dispuși să-și pună-n practică agenda ascunsă.

Un confrate de pe net spune că cea mai mare parte a problemei este că nu oricine are creier dar toți au limbă, mânuțe și computere conectate la Facebook pe care simt nevoia să le folosească doar pentru că pot. Astfel că peisajul din social media devine pe zi ce trece tot mai toxic, suprapopulat de coriști netalentați deghizați în soliști de marcă.

Desigur că pot să scot complet din feed-uri specimenele agresive, atârnătoare, gata să mă atragă în vreun MLM de doi bani sau înspre vreo ideologie pierzătoare. Asta și fac! Destul de frecvent. Dar dincolo de cioflingarii menționați anterior nu mă pot împiedica să mă întreb ce naiba îi mână pe oamenii aparent decenți, inteligenți, educați, cu joburi de mare angajament în companii grele, să poarte cu fervoare aceste războaie cu morile de vânt care le consumă timp prețios și le aduc mari deservicii de imagine.

Treziți-vă fraților, vă rog frumos! Alegeți-vă bătăliile. Folosiți-vă bunul simț, fiți generoși, comunicați clar, nu vă mai duceți pe toate fentele. Gândiți-vă de multe ori înainte să înjurați, agresați, acuzați. Vă asigur că nu doare. Ideile preconcepute, nevoia de control sau de apartenență cu orice preț la grupul care te acceptă, rigiditatea prost înțeleasă sunt sfetnici de cacao. Nu-i lăsați să vă dicteze reacțiile!