A dat căldura și năvălesc peste mine poveștile de caniculă. Mai scurte, toropite de căldură, mai departe de business pentru că suntem în vacanță sau în imediata ei apropiere și ne fuge imaginația pe coclauri. Iată, fără vreo legătură între ele, trei întâmplări de vară din Bucureștiul asaltat de temperaturi tropicale.

Divertiland cu lingurița

Am auzit despre Divertiland de la niște amici. Mă uit pe net. Ajung pe un site mediocru din care nu înțeleg mare lucru. Îmi imaginez că ar putea fi și cel puțin o piscină la câtă apă se vede în poze.

Ne decidem să mergem ca să facem o bucurie copiilor. Ajungem cu greu acolo. Pentru că este departe și prost semnalizat. Poți să greșești drumul chiar și când vezi parcul cu ochii.

Căldură infernală, nici un pic de umbră naturală, aglomerație, strigăte, agitație. Copiii și adolescenții se distrează copios. Tobogane mai mari și mai mici. Un faraon care-ți varsă apă-n cap. Saltele ca accesorii obligatorii la folosirea toboganului. Bazin cu valuri. Nu ai unde să înoți. Poți doar să te bălăcești.

O seamă de disperați se luptă să pună mâna pe câte o saltea. Nu pentru că ar fi prea puține, ci pentru că-și etalează avariția și nevoia de control. Șezlongurile sunt destule dar puse prea aproape unele de altele. Umbrele fac mult prea puțină umbră pentru zăpușeala de afară.

Există angajați care se ocupă de securitate și-și fac treaba cu adevărat bine. Chiar și când se blochează cineva-n tobogan. Mâncarea este mai mult decât acceptabilă. Baruri, înghețată, animatori care distrează puștimea.

La plecare mă doare capul. De soare, zgomot și înghesuială. Am luat Divertiland cu polonicul. A fost prea mult pentru o singură zi. Data viitoare folosesc lingurița…

Un director de bancă

În vizită la un director de bancă acasă. o petrecere de copii de 8-10 ani cu multă gălăgie, leapșa, suit în copaci, căzături spectaculoase, julituri. Casă de om normal fără fițe și figuri exagerate.

Lume multă, copii care se joacă. Mâncare bună, băutură din belșug, antren, discuții interesante. Un puști mai măricel care-și butonează de zor ipad-ul cere parola rețelei de wireless. Bancherul i-o dă. Parola este escrocii. Cu E mare. Fiecare cu breasla lui.

La vita e bella

Ora 9 dimineața. Luni, parcul IOR. Soare, cald și frumos. O singura terasă e deschisă și are o masă ocupată.

La ea sunt două cupluri de pensionari care discută despre politică, copii, nepoți, școli. Gesticulează amplu, râd și, în mod evident se simt foarte bine. Beau bere coicnind halbele! La vita e bella…

Să ne bucurăm de vară, de prieteni, de o dimineață de luni, de viață care ne lasă să râdem de micile neîmpliniri și de o halbă bere dis de dimineață!