Cu ochii ieșiți din orbite și cu vocea-n tavan liderul le spune oamenilor lui că sunt niște incapabili, mostre de incompetență pură, lipsiți de inițiativă, inteligență și determinare.

”Nu știu ce mă face să-mi pierd timpul cu voi. O să fac eu singur totul, ca de obicei, că văd că altfel nu se poate” trage el concluzia.

Monologul lui isteric, inutil, mustind de frustrări și judecăți de valoare este mai degrabă obișnuință decât excepție.

Angajații care sunt tratați ca niște copii nu sunt productivi. Când cineva se uită permanent peste umărul tău, orice faci este contestat și fiecare decizie pe care o iei este revizuită, e greu să dai tot ce poți și imposibil să te simți motivat.

Dacă, în plus, ești ridiculizat pentru cea mai mică inexactitate și catalogat ca fiind incapabil de rezultate măcar decente, încrederea în propriile forțe se duce încet, încet de râpă. Se instaurează descurajarea, paralizia și ura față de cel care te agresează fără niciun motiv.

Sunt manageri care adaugă amenințări mai mult sau mai puțin voalate cât să creeze și nesiguranța zilei de mâine. Li se pare că dacă oamenii le știu de frică și se simt presați pot fi mânați mai repede către atingerea obiectivelor. Numai că nu-i așa! Frica te face mai ușor de  manipulat fără a-ți crește eficacitatea.

Productivitatea angajaților ținuți sub teroare este minimă pentru că ei vor fi obligați să se concentreze să pară ocupați, să nu iasă în față, să evite orice decizie, să arunce pisica moartă în curțile vecine sau să aștepte ca problemele să se rezolve de la sine.

Conducătorii de departamente sau organizații care își folosesc autoritatea ca să-și terorizeze subordonații pot să scoată câte ceva pe termen scurt dar sunt extrem de nocivi pentru cultura și rezultatele echipelor pe termen mediu sau lung.

Chiar și atunci când oamenii nu le contestă fățiș abordarea, cum se și întâmplă cel mai frecvent, apare rezistența la presiune care se manifestă atât împotriva inițiativelor absurde cât și a celor utile.

Fluctuația de personal crește pentru că toți își vor căuta alte locuri de muncă iar cei mai buni chiar le vor găsi. Poveștile despre șeful terorist vor circula către clienți, furnizori, firme de recrutare, competitori și chiar mai sus în ierarhia companiei.

Nota lui de plată se încarcă semnificativ cu fiecare zi care trece, cu fiecare om pe care-l doboară. Mai devreme sau mai târziu va fi dureros s-o achite, dar nu crede că ziua aceea va veni vreodată.

Din păcate, până atunci, prea mulți vor avea de suferit.