Dacă vrei, ca lider, să pierzi încrederea oamenilor cu care lucrezi calea cea mai sigură și simplă este să manipulezi informațiile. Asta nu numai că îi va enerva teribil pe toți dar va și încetini sau bloca complet inițiativele productive.

Foarte mulți manageri aleg să-și informeze incomplet echipa sau de-a dreptul s-o dezinformeze pentru a-și consolida puterea și a deține controlul absolut.

Această tactică poate aduce doar succese minore, pe termen scurt. Pe termen mediu sau lung se pierde definitiv încrederea colaboratorilor, motivarea și dorința lor de a se implica.

Exemplul meu preferat este al CEO-ului care vine nou în companie și promite succese extraordinare, transparență, comunicare deschisă, grijă față de oameni, onestitate și tot restul tacâmului.

Deși audiența e circumspectă omul insistă că el este altfel, că va livra ce a promis și va fi mereu preocupat de bunăstarea subordonaților. Imediat după minunatul discurs nu se întâmplă nimic.

Se comunică obiectivele îndrăznețe dar lipsește cu desăvârșire atât strategia cât și tactica. Cultura promisă rămâne, ca de mult prea multe ori, doar în scriptele companiei și în bancurile amare ale celor care-și mai amintesc valorile și principiile minunat formulate și niciodată aplicate.

Dacă dispar din abuzurile trecutului apar altele noi, mai dureroase. Favoriții de astăzi nu sunt cei de ieri ceea ce nu înseamnă că fac ceva util sau că se străduiesc măcar să păstreze aparențele unei competiții oneste.

Legătura între marele conducător și organizație se face doar prin intermediul echipei de management. Informațiile care răzbat cu greutate sunt incomplete și, nu de puține ori, contradictorii.

Liderul nostru crede cu tărie că angajații trebuie ținuți în întuneric și asta face, în numele unei iluzorii nevoi de confidențialitate. Nu întreabă, nu discută, doar decide.

Presupune că din birou, departe de clienți, furnizori și angajați se vede cel mai bine. Nimic mai fals su mai periculos pentru calitatea rezultatelor ce se obțin astfel.

Rezultatul este o cultură dominată de suspiciune, în care nimeni nu-și spune deschis părerea. Lipsa de comunicare ucide colaborarea și inovația.

Fără un scop comun clar și cunoscut resursele organizației se risipesc în inițiative disparate și haotice. Oamenii cei mai buni pleacă sau, dacă rămân, își investesc o bună parte din timp și din efort să-și caute alt job. Lehamitea și dezinteresul poartă fesul.

Promisiunile neonorate aduc nervozitate și frustrare în echipă. Ignorarea principiilor de conduită enunțate cu emfază, dar pur declamativ, duc la pierderea încrederii pe care oamenii o au în echipa de conducere.

Motivarea, implicarea sau performanța rămân noțiuni lipsite de conținut pentru că nimănui nu-i place să tragă de unul singur la căruță fără ca măcar să știe dacă o face în direcția corectă.

Când ești șeful unei organizații și acționezi de parcă ești centrul universului, nu faci decât să te rotești în jurul cozii, fără niciun rezultat notabil în afara de confortul tău psihic.

Nu numai că nu ajungi departe, dar, mai devreme sau mai târziu, cei care îți decid soarta vor vedea și ei că, la fel ca împăratul din poveste, ești gol – vorbești multe și faci puțin spre deloc.

Iar ceea ce produci n-are cine știe ce legătură cu dezvoltarea sau bunăstarea companiei, ci mai degrabă cu ridicarea unui mic imperiu personal folosind discreționar resursele companiei.

Cei care ar trebui să te urmeze știu demult că nu faci nici doi bani, așa că pun pariuri pe cât timp vei mai fi păstrat la conducerea firmei.