Oriunde mă duc în ultima vreme se discută cu pasiune despre diversitate. În organizații comerciale, ONG-uri, școli, asociații de bloc sau profesionale, ba chiar la coadă la covrigi.
Executivi implicați în operațional, resurse umane sau alte funcțiuni de suport cântă într-un cor armonios acordat virtuțile diversității și construiesc frenetic programe care să dovedească cât sunt ei de deschiși, toleranți și înțelegători.
Noi nu luăm în derâdere diferențe bazate pe sex, etnie, religie, dizabilități fizice sau mentale, strămoși, vârstă, gen, identitate sau orientare sexuală. Ne străduim să înțelegem cum putem îmbunătăți performanțele, succesul, interacțiunile dintre oameni și motivarea lor, folosind aceste diferențe spre binele individual și colectiv.
Astea ar fi vorbele. Până atunci, în realitate vezi…
La școală
Câțiva copii de 7-8 ani se joacă în curtea școlii. Unul dintre ei este mai plinuț, fără să fie obez. Colegii l-au băgat la mijloc și-i propun să-i ”taie burta aia grasă” ca să vadă exact ce este înăuntru, dacă nu cumva el le-a mâncat jucăriile, ghiozdanele sau frățiorii mai mici.
Cel puțin aparent, copilul agresat nu se resimte. Spune destul de calm că el nu consideră necesar să treacă la o dietă severă, că nu este problema colegilor lui, nici cum arată și nici ce are de făcut de acum înainte.
Mă întreb cât o să mai reziste tânărul supraponderal, înainte să dezvolte complexe care să-i complice definitiv viața.
Nu sunt uimit că învățătoarele care aud discuția nu reacționează în niciun fel. Și ele iubesc diversitatea…
La benzinărie
La singura pompă unde te poți așeza cu dreapta mașinii spre furtun, așa cum m-ar avantaja, nu se poate alimenta pentru că alături este parcată neglijent o mașină de lux și nimeni n-ar mai putea trece dinspre pompele din spate spre ieșirea din benzinărie. Într-un OMV, nu într-o speluncă ”no name”, pe banda de rulare, nu în parcarea amenajată care este, desigur, goală.
Am proasta inspirație să-l întreb pe angajatul benzinăriei care se învârte fără rost pe lângă mine, cum de permite un astfel de comportament. Se uită prin mine și-mi răspunde dezarmant.
Proprietarul mașinii este un țigan borât domnule. Îl lăsăm în pace pentru că nu vrem să avem belele cu el. În caz de ceva, poliția oricum nu se bagă.
Și clienții, întreb dezorientat
Clienții ”ne înțelege” că ”e” oameni gentili, concluzionează el filozofic
Managementul OMV nu are decât să folosească camerele de luat vederi prezente peste tot și să ia măsurile evidente ce se impun ca să-și rezolve problema. Preferă să se complacă în mocirla călduță și să se uite în altă parte.
Asta nu-i împiedică pe managerii cei viteji să povestească, oricui e dispus să-i asculte, cum muncesc nonstop ca să ofere experiențe excepționale de cumpărare tuturor celor care le trec pragul. Niște eroi.
La tenis
Un antrenor într-un club de fițe are un coș de mingii de tenis la îndemână. Se apleacă, ia câte una și o trimite încet și cu boltă peste fileu.
O doamnă roșcată, se străduiește, mai mult fără succes, să le lovească și să le trimită înapoi peste fileu și în teren. Probabil doamna este franțuzoaică pentru că antrenorul aruncă din când în când câte un ”tres bien” sau ”oui ca va”.
Între încurajările sporadice în franceză, profesorul de tenis strigă în română, fără să-și modifice zâmbetul larg de pe față ”ia sarmaua cucoană”, ”dacă era sulă o vedeai”, ”oare ești la fel de neîndemânatică și la cratiță?”, ”vai de capu’ lu’ bărbac-tu”. Crează atmosfera și se bucură de ea singur, căci nu-i nimeni prin preajmă care să fie impresionat de comicul de circumstanță.
Omul care joacă tenis, este absolut convins că este un învățător bun, eficace, cu principii, tolerant, plin de bunăvoință și talent didactic. Ar fi mirat dacă i-ai sugera că e misogin. El iubește femeile.
Ni se pare valoros pe vorbe să respectăm diversitatea, exprimarea diferențelor, drepturile minorităților, egalitatea de șanse, toleranța, dreptul de autodeterminare și alte aspecte ce țin de încurajarea punerii în discuție a perspectivelor sau preferințelor diferite.
De dragul salvării aparențelor ajungem să frizăm absurdul stabilind, în afara contextului de business, numărul minim de femei, negri sau musulmani care trebuie să fie în consiliul de administrație sau în secția de forjă.
Cât despre aplicarea-n practică a principiilor la modă, cred că mai avem de așteptat o vreme, înainte să ne scuturăm de prejudecățile și obișnuințele adânc înrădăcinate.
